Anunţatele disponibilizări au isterizat presa şi sindicatele funcţionarilor publici. Adică uite, nene, ce catastrofă ne paşte. Dar nu ne lăsăm, dăm statul în judecată.
Şi aici ajung la problema de fond a României, pe acest subiect. Pe vremea lui Năstase, au apărut două noi coduri: Codul Muncii şi Codul Fiscal. De la bun început, oamenii de afaceri s-au plâns că prevederile Codului Muncii îi înrobeau pe patroni şi îi transformau pe salariaţi în nişte pensionari pe viaţă. Adică acea lege nu stimula deloc nici competiţia, nici economia de piaţă, nici libera iniţiativă. Cu nişte prevederi înrobitoare, Codul Muncii a pus căluş în gura patronilor, nevoiţi să se supună unor rigori aberante, în materie de selecţie a forţei de muncă.
Acelaşi Cod se întoarce, acum, împotriva statului însuşi. Magistraţi, profesori, funcţionari publici, femei de serviciu etc – toţi câştigă procese contra statului pe baza unui cod al muncii făcut pe placul sindicatelor. O statistică arată că vreo 80 de procente dintre litigiile de muncă sunt câştigate de salariaţi. Managerii au mijloace puţine să facă o selecţie pe bază de competenţă. Şi-a venit rândul Statului însuşi să vadă cum e cu legislaţia muncii.
Popularity: 6% [?]
