superbc

Clubul Zoom Biliești dă o petrecere, avându-l ca special guest pe dEEp@White. Evenimentul are loc pe 5 decembrie și începe la orele 22.00.
Rezervări la tel: 0745,014,115
Parteneri media: kristofer93, artistmediaevents și Super Bc.

Popularity: 99% [?]

2012
(2012)
2009, color, format Scope, 157 min.

Vineri-Joi 13:00 16:00 19:00 22:00

In rolurile principale
JOHN CUSACK
CHIWETEL EJIOFOR

cu
AMANDA PEET
OLIVER PLATT
THANDIE NEWTON
si
DANNY GLOVER
WOODY HARRELSON

Muzica – HARALD KLOSER şi THOMAS WANDER
Co-producători – VOLKER ENGEL, MARC WEIGERT
Costume – SHAY CUNLIFFE
Montajul – DAVID BRENER, A.C.E. PETER S. ELLIOT
Scenografia – BARRY CHUSID
Imaginea – DEAN SEMLER ACS ASC
Producatori executivi – ROLAND EMMERICH, UTE EMMERICH, MICHAEL WIMER
Scenariul – HARALD KLOSER & ROLAND EMMERICH
Producători – HARALD KLOSER, MARK GORDON, LARRY FRANCO
Regia – ROLAND EMMERICH

AP 12 – Acordul parintilor pt.copii sub 12 ani

Cu secole în urmă, mayaşii ne-au lăsat calendarul lor, care va ajunge la final în curând. De atunci, astrologii au aflat şi ei despre apocalipsă, numerologii au creat modele numerice care o prezic, geologii afirmă că Pământul şi-a trăit deja viaţa sa de corp ceresc, oamenii de ştiinţă nu pot nega nici ei cataclismul de proporţii epopeice care urmează a avea loc pe pământ în anul 2012. O profeţie ce a pornit de la mayaşi este acum pe larg consemnată, discutată, disecată şi examinată. În 2012 vom afla – am fost avertizaţi.

DESPRE FILM

Primul căruia i-a venit ideea cu privire la anul 2012 a fost scriitorul /producătorul /compozitorul Harald Kloser, co-scriitor al scenariului alături de Roland Emmerich. “Fiecare civilizaţie de pe Pământ are un mit al potopului, al dezastrului apocaliptic” menţionează Kloser. “Lucrurile merg rău, societatea nu mai funcţionează, iar planeta trebuie să o ia de la capăt. Unor oameni li se dă o a doua şansă de a începe o nouă cultură, o nouă societate, o nouă civilizaţie.”

Ideea s-a cristalizat atunci când Kloser şi Emmerich au descoperit acest reper necesar pentru a-şi broda pe el povestea lor contemporană privind sfârşitul. Calendarul mayaş ajunge până la sfârşitul celui de-al 13-lea ciclu al său, pe 21 decembrie 2012 – după această dată nu mai urmează nimic. Acest lucru, fireşte, conduce la întrebarea – dacă acest calendar nu mai continuă, ce va urma? “Veţi găsi milioane de oameni, din toate sferele societăţii, care cred că în 2012 se va produce un fel de schimbare în societate sau o schimbare în ceea ce priveşte spiritul,” afirmă Kloser. Anvergura şi varietatea teoriilor le-au oferit lui Emmerich şi Kloser idei din care să se inspire atunci când s-au apucat să redacteze scenariul.

Esenţialul pentru regizor, care este bine cunoscut pentru producţii de mare succes cum ar fi Independence Day şi The Day After Tomorrow, era să găsească o cale de a individualiza filmul 2012 faţă de alte epopei ale dezastrului. “Cu cât am discutat mai mult cu Harald despre poveste, cu atât mai mult mi-am dat seama că acesta a devenit într-adevăr un punct de referinţă pentru oamenii din ziua de astăzi. Există o mulţime de elemente filozofice şi politice care cred că se adaugă la elementul dezastru.”

Fundamental pentru a reda această idee era ca scenariştii să creeze personaje capabile să treacă prin răsturnări filosofice şi politice, sugerând de fapt că dezastrul se întâmplă la scara întregii umanităţi. John Cusack interpretează rolul principal al lui Jackson Curtis, un scriitor al cărui devotament faţă de romanul său eşuat-dar-potenţial-genial i-a distrus căsnicia, lăsându-i familia într-o stare de instabilitate.
Dar Jackson rămâne un tată loial şi va dovedi că face orice pentru a-şi salva familia. Amanda Peet joacă rolul fostei soţii a lui Jackson, Kate, care păstreaza o legatură de prietenie cu Jackson, dar care a obosit să mai concureze cu munca acestuia, încercând în zadar să-i capteze atenţia. Atunci când plăcile tectonice încep să se deplaseze – distrugând L.A.-ul, care se află în calea lor – Jackson şi familia sa vor începe o călătorie terestră şi aeriană în dorinţa disperată de a supravieţui şi de a vedea noua lume.

În tot acest timp, liderii cei mai importanţi ai guvernelor lumii aveau un plan. Ei nu puteau să salveze întreaga rasă umană, dar puteau salva câţiva oameni, care ar avea şansa de a pune bazele unei noi societăţi. Preşedintele Thomas Wilson, interpretat de Danny Glover, are capacitatea de a înţelege foarte rapid criza cu care urmează să se confrunte omenirea; de asemenea, pentru a preveni isteria în masă, el hotărăşte să ţină informaţia sub lacăt. Chiwetel Ejiofor interpretează rolul consilierului prezidenţial pe probleme de ştiinţă, Adrian Helmsley, care a reuşit să decodeze mesajele pământului şi este hotărât să facă totul pentru a ajuta la salvarea cât mai multor oameni.

Carl Anheuser, şeful Cancelariei prezidenţiale, interpretat de Oliver Platt, chiar dacă pare îngâmfat şi irascibil, este la fel de implicat în salvarea societăţii – cel puţin a acelora care reuşesc să supravieţuiască. Thandie Newton, care interpretează rolul fiicei preşedintelui, Laura, este şocată să descopere că guvernul tatălui său a ascuns omenirii un lucru atât de grav. De fapt, se pare că singurul om din afara guvernului care are idee de ceea ce este pe cale să se întâmple este amfitrionul postului de radio (şi probabil profetul) Charlie Frost (Woody Harrelson), care îşi transmite în eter predicţiile, oricui ar vrea să le asculte.

Scenariul pe care l-au scris Kloser and Emmerich reprezintă cel mai grandios proiect încercat de Emmerich până acum. Pentru a-l transpune pe ecran, el combină efectele speciale şi vizuale, care, menţioneză regizorul, i-au dat libertatea de a alege cel mai bun mod de a da viaţă unei secvenţe. “Scopul este ca spectatorul să nu-şi dea seama ce este real şi ce e realizat pe calculator,” explică scenograful Barry Chusid. “Sperăm ca în final, după ce aţi privit filmul, să vă întrebaţi ‘Unde naiba au găsit muntele pe care să construiască aceste lucruri?’”

De exemplu, echipa de producţie a construit câteva decoruri exterioare mobile pe care regizorul să le poată muta în timp ce actorii aleargă pe sau printre ele. “Roland a amenajat o întreagă stradă de oraş, cu palmieri, betoane, faţade de case, şi le-a pus pe toate pe nişte balansiere gigantice – cu motoare imense – şi a spus, ‘Trebuie să alergi de-a lungul acestei străzi, să te urci într-o maşină şi să demarezi în trombă,’” spune Cusack. Până la final, menţionează el, “am trecut prin apă, foc, pământ, nori de cenuşă, cutremure, aproape prin tot ce ţi-ai putea închipui. Am condus toate vehiculele la care te-ai putea gândi, ieşind din orice dezastru pe care ţi l-ai putea imagina. Am traversat un soi de infern.”

Ceea ce nu a putut fi construit de tâmplari, a fost construit de animatori pe calculator, iar pentru a da viaţă viziunii lui Emmerich, doar efectele speciale puteau face faţă. “Nu este atât de dificil pe cât mi-am imaginat,” afirmă Cusack. “Roland a pus dinainte totul la punct şi îţi prezintă cum va arăta secvenţa atunci când totul va fi gata. Este foarte sigur că-ţi va face plăcere să-ţi imaginezi ceea ce îşi imaginează el.”

“Îmi place aproape totul la acest film,” spune Marc Weigert, care lucrează ca supervizor de efecte vizuale şi co-producător al filmului. “Mai mult de jumătate din film îl reprezintă efectele vizuale. Cred că Roland a găsit o cale de a introduce în acest film aproape orice dezastru natural pe care ţi-l poţi imagina. L.A. este distrus de un cutremur de pământ de 10,5 grade. Yellowstone Park piere într-o erupţie de lavă groasă de treizeci de mile. Dar adevăratul motiv pentru care este atât de amuzant să lucrezi cu Roland este faptul că el aduce ceva nou, ceva diferit fiecărei secvenţe. Ai putea gândi, ‘Hm, am mai văzut filme cu cutremure.’ Ei bine, nu, n-ai mai văzut.”

2012 a devenit până la urmă o producţie enormă, chiar şi pentru Emmerich. Conform celor afirmate de Cusack, “Anvergura filmului este mai mare decât orice am văzut până acum. Fiecare pagină a scenariului era o secvenţă în faţa căreia te întrebai ce anume are Roland în minte, pentru că totul părea atât de ambiţios, atât de imens. Dar ceea ce este interesant atunci când îl priveşti pe Roland pe platou este faptul că el nu intră niciodată în panică. Chiar dacă e înconjurat de decoruri masive sau de un uriaş green screen, el are totul în cap. El ştie exact cum vrea să arate şi este capabil să comande trupe întregi de tehnicieni pentru a face ca totul să meargă cum trebuie.”

Popularity: 90% [?]

Duminică, 15 noiembrie, ora 18.00

Nora

Autor: Henrik Ibsen
Distributia:
Nora: Eliza Judeu
Avocatul Helmer: Stefan Ionescu
Doctorul Rank: Ion Goranda
Doamna Linde: Firuta Apetrei
Avocatul Krogstad: Viorel Baltag
Anne-Marie, bona la sotii Helmer: Anca Bucsa

Regia artistica: Dumitru Lazar Fulga
Scenografia: Cristina Ciobanu
Ilustratia muzicala : Nicu Iftimie
Foto / grafica : Ioan Viorel Cojan

Luni 16 noiembrie, ora 11.00

SUNTEM 4, FACEM TEATRU

Autor: Erhard Schmied
Distributia:
Fanti: Adriana Parvu
Anna – Johanna – Katharina – Anastasia – Sissi – Diana – Aceea: Alina Simionescu
Grrrr: Bogdan Buzdugan
Mazgaleala: Cristian Todica
Regia artistica: Gabriel Dutu
Scenografia: Edi Lasoc
Ilustratie si aranjament muzical : Iustin Stefan Ciuche
Foto / grafica : Ioan Viorel Cojan

Luni 16 noiembrie, ora 17.00

PETITOAREA

Autor: MIHAI SERGHEI TODOR
Distribuţia:
Pantalone: CRISTIAN TODICA
Brighella: STEFAN IONESCU
Trappola: BOGDAN BUZDUGAN / GABRIEL DUTU
Capitano: DUMITRU RUSU / ADRIAN GAZDARU
Petitoarea: FLORINA GAZDARU
Beatrice: ALINA SIMIONESCU
Clarice: DANIELA VRANCEANU
Colombina: ADRIANA PARVU
Trubadurul: IUSTIN CIUCHE
Zanni: MATEI BOGDAN
Vanzator: STEFAN ALEXIU
Curtezana: SIMONA NICA
Ghicitoare: ANCA BUCSA

Regia artistica: MIHAI SERGHEI TODOR
Scenografia: CLARA DARANGA
Ilustratie si aranjament muzical : MIHAI SERGHEI TODOR & IUSTIN CIUCHE
Foto / grafica : Ioan Viorel Cojan

Marti 17 noiembrie, ora 16.00 – deplasare Onesti

BALTAGUL

Autor : Mihail Sadoveanu
Distributia :
Vitoria Lipan – Doina Iacob
Gheorghita – Stefan Alexiu
Minodora – Florina Gazdaru
Parintele Danila – Nicolae Rosioru
Prefectul – Valentin Braniste
David, Primarul – Stelian Preda
Pricop, Macovei – Stefan Ionescu
Dochia – Despina Prisecaru
Neamtul, Judecatorul – Viorel Baltag
Iorgu – Cristian Todica
Maria – Eliza Noemi Judeu
Bogza – Ioan Goranda
Cutui – Dumitru Rusu
Ileana – Dana Olariu
Gafita – Anca Bucsa
O femeie – Firuta Apetrei
Adaptare : Corneliu Ifrim

Miercuri 18 noiembrie, ora 10.00 si 12.00 – deplasare Onesti

FLUIERUL FERMECAT

Autor: Sorin Lepa
Regie colectiva
Stagiunea 2008 / 2009
Distributia:
Impratul: Cristian Todica
Sfetnicul: Stefan Alexiu
Crainicul: Florina Gazdaru
Domnita: Daniela Vranceanu
Uratul: Dumitru Rusu
Dascalul DO: Anca Bucsa
Laba de Urs: Bogdan Matei

Ilustratia muzicala : Nicu Iftimie
Foto / grafica : Ioan Viorel Cojan

Joi 19 noiembrie, ora 17.00 – deplasare Piatra Neamt

Nora

Autor: Henrik Ibsen
Distributia:
Nora: Eliza Judeu
Avocatul Helmer: Stefan Ionescu
Doctorul Rank: Ion Goranda
Doamna Linde: Firuta Apetrei
Avocatul Krogstad: Viorel Baltag
Anne-Marie, bona la sotii Helmer: Anca Bucsa

Regia artistica: Dumitru Lazar Fulga
Scenografia: Cristina Ciobanu
Ilustratia muzicala : Nicu Iftimie
Foto / grafica : Ioan Viorel Cojan

Duminica 22 noiembrie, ora 18.00

CASA BERNARDEI ALBA

Autor : Federico Garcia Lorca
Distributia :
Bernarda – Doina Iacob
Maria Josefa – Ligia Dumitrescu
Angustias – Florina Gazdaru
Magdalena – Firuta Apetrei
Amelia – Eliza Noemi Judeu
Martirio – Luiza Sarivan / Daniela Vranceanu
Adela – Adriana Parvu / Anca Bucsa
La Poncia – Ioana Ene Mihail
Servitoarea – Corina Goranda
Prudencia – Nela Zare
Cersetoarea – Despina Prisecaru
Regia artistica: : Gelu Badea
Costume : Cris Ciobanu
Decor : Gelu Badea

Duminica 29 noiembrie, ora 18.00

FARMECUL AMETITOR AL BANILOR NEGRI

Autor: RAY COONEY
Distribuţia:
Jean Perkins: FIRUTA APETREI
Henry Perkins: VIOREL BALTAG
Betty Johnson: DANIELA VRANCEANU
Vic Johnson: BOGDAN MATEI
Devenport: STEFAN IONESCU
Slater: ION GORANDA
Raj: BOGDAN BUZDUGAN

Regia artistica: DUMITRU LAZAR FULGA
Decor & costume: CRISTINA CIOBANU
Ilustratie muzicala : NICU IFTIMIE

Programul agenţiei de bilete

Zilnic: 10.00 – 13.00
16.00 – 18.00
Sâmbăta: închis
Preţurile biletelor sunt următoarele :
15 lei – lojă (şi premieră)
10 lei – sală
5 lei – elevi şi studenţi
Teatrul Municipal Bacovia Bacău : 0234. 510.086
Email: teatrulbacovia@yahoo.com

foto: www.teatrulbacovia.ro

Popularity: 90% [?]

Cu puţine zile înainte de a pleca iarăşi în Deltă, loc lăsat de zei să aibă românul unde se ascunde din când în când de şefi, facturi, soacră şi alte bau-bau-uri, iată-mă din nou în postura de muşteriu cârcotaş prin restaurantele oraşului nostru. Înainte de reîntâlnirea cu Moş Crap şi Domniţa Ştiucă (mari pezevenghi, câteodată stai şi îi aştepţi degeaba) am să vă povestesc de un loc pe care orice băcăuan cu buletin e imposibil să nu-l ştie.

HANOVRA, încă din 1995, a fost – şi rămâne – punct de reper în zonă pentru că e cunoscut aproape de toată lumea. Restaurantul are un aspect aparte, un fel de labirint dintr-un parc de distracţii în care poţi fi ba în lumea piticilor, ba în peştera piraţilor, şi asta datorită conformaţiei unice, cu holuri lungi şi întortocheate şi separeuri întunecoase, totul într-o combinaţie de lemn natur şi piatră de râu.

Până de curând, aveam senzaţia că locul e viu, e ca un organism care se dezvoltă, mai apărea un colţişor, se mai făcea o mică extindere, aproape tot timpul se mai construia câte ceva. Am impresia că acum au ajuns la limită şi că mai mult de atât nu se pot dezvolta pe spaţiul dat, doar dacă rad tot şi o iau de la capăt. Dar ar fi păcat …

Despre HANOVRA se spunea în timp ba că se mănâncă bine, ba că se mănâncă ieftin. Parţial adevărat e şi una şi alta. Rămâne ca fiecare să decidă după cât de pretenţios este.
Meniul este consistent şi are imagini descriptive pentru unele preparate, ceea ce nu e deloc rău, pentru că sunt mulţi care iau contact pentru prima dată cu lumea restaurantelor începând cu acesta, şi au astfel ocazia să înveţe despre denumiri, moduri de preparare etc. În plus ştii şi la ce să te aştepti când ţi se aduce mâncarea sub nas.

Salata pute a conservă

La primul fel am cerut o salată cu peşte afumat. M-a mirat prezenţa unei astfel de salate în meniu, deoarece este o salată prea puţin solicitată la noi, dar cu multă căutare imediat ce treci graniţa la est şi dai de sliotkă , aşa cum spun ruşii la peştele afumat şi sărat. Mâncat simplu sau în diverse combinaţii, legenda spune că sliotka trebuie să înoate mai departe la tine în stomac, dar în vodkă. Iar cine n-a văzut un Alioşa cum bea vodkă a trăit degeaba pe lumea asta. Deşi, cică vodka provine de fapt din Polonia. Sau poate nu ştiaţi cum se bea vodka? Nu-i mare lucru, dar câteva lucruri trebuie spuse. Vodka nu se soarbe, ci se bea dintr-o înghiţitură. Se folosesc pahare mici de 25-50 ml. Imediat după, ruşii obişnuiesc să miroasă adânc o bucată de pâine. Naiba ştie de ce …

Revenind la salata mea, vă pot spune că a fost o dezamăgire totală. În primul rând că puţea de la o poştă din cauza peştelui afumat care, pe deasupra, avea şi un gust ca de plastic. Bănuind că e vorba de peşte afumat de la conservă am întrebat ospătarul, care mi-a confirmat acest lucru.
Am optat apoi pentru o ciorbă de perişoare, sperând astfel să scap repede de coşmarul de mai înainte. A fost bună, dar nu vă recomand să o mâncaţi fără să o dregeţi cu smântână, venită la pachet şi cu un ardei iute la oţet.

Momentul a fost stricat însă de Băse, pe care l-a pus dracu să vină să vorbească la televizor exact în timp ce eu savuram supa de perişoare. Astfel, oricât m-am chinuit eu să fac abstracţie de el, hăhăielile lui mi-au tulburat iremediabil digestia. Nu că cu alţii ar fi alunecat dumicaturile mai uşor … Am aflat că vrem, nu vrem, iar o să trăim bine, şi că dacă nu cumva o facem deja, asta e pentru că e criză, e moguli, e război în Imperiul Klingonian, şi în general toţi sunt de vină, mai puţin el şi corul său de boci.

Mult sos, mulţi cartofi… puţină carne

Odată cu schimbarea canalului la televizor, mi-a fost adus şi ultimul fel comandat, o porţie de mâncărică de cartofi cu carne de vită. Denumirea corectă însă ar fi trebuit să fie mâncărică de muuuulţi cartofi cu puţină carne de vită, pentru că la apelul făcut de mine, nu au apărut de sub sosul subţire, nelegat, decât două, trei bucăţele de carne. Nici la gust nu a fost cine ştie ce, cred că şi acasă când am făcut pe fugă acest fel, tot l-am nimerit mai bun. Secretul stă în astfel de cazuri în puţin kaiser afumat şi condimente, altele decât sare şi piper.

La final am cerut 50 de ml de rom, iar chelnerul m-a informat că ceea ce am cerut eu este rum şi nu rom. Interesant, pentru că eu nu ştiam să fi fost vreo diferenţă. Chiar am căutat apoi informaţii şi am înţeles că ar fi vorba doar de pronunţie în funcţie de zonă. Şi una, şi alta înseamnă aceeaşi băutură alcoolică tare ob]inută prin fermentarea (naturală sau artificială) [i distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, maturată apoi în baricuri (butoaie) de stejar.

HANOVRA, Bacău, str. Erou Ciprian Pintea, nr. 13, rezervări la 0234.576.904

Popularity: 88% [?]

Ce au în comun Şcoala “Mihail Sadoveanu”, Colegiul Economic “Ion Ghica”, Colegiul “Henri Coanda” şi Colegiul “Mihai Eminescu” din Bacău? Sunt instituţii de învăţământ şi au capele pe lângă ele. Întreb şi eu: banii pentru construcţia acestora nu ar fi fost folosiţi mai bine investindu-se în ceva care să folosească elevilor la asimilarea cunoştinţelor? Înainte de a o lua pe arătură, acuzându-mă de ateism, încercaţi să judecaţi logic.
Cel puţin, în cazul Colegiului Eminescu, există o biserică la două-trei sute de metri. Colegiul Economic are două catedrale la 500 de metri distanţă (e drept, una încă e în construcţie, însă are capela în care se slujeşte).

Pe de altă parte, dacă e să stăm şi să judecăm, nu apare o contradicţie între ceea ce se învaţă la şcoală şi ceea ce propovăduieşte preotul? Adică, la orele de curs, elevul învaţă despre atomi, evoluţie, microorganisme, planete, atracţie gravitaţională, fuziune nucleară doar pentru ca, la orele de religie, să i se spună că toate acestea sunt prostii şi că adevărul absolut se află în altă parte.

De la Cuza încoace, România este o ţara seculară, în care biserica a fost despărţită de stat. Totuşi, în ultimii ani, asistăm la o apropiere tot mai mare între cele două entităţi. Să fie oare semnul că ne îndreptăm spre un nou stat ultrareligios?

Popularity: 10% [?]

Cine este tânăra artistă în devenire? Cum s-a lansat ? Spune-mi mai multe despre tine!
Mă numesc Larisa Bîrsan, sunt din Bacău , şi muzica pentru mine.. e o altă filă de poveste din viaţa meaa€¦ proiectul «Lara» a luat naştere practic în luna Martie şi la bază lui, sau în spatele lui e o mână de oameni profesionişti care ştiu ce fac şi, datorită lor, am ales acest drum.

Ai lansat şi primul single intitulat “Without Your Love”, în al cui studio a fost produsă această piesă?
Piesa a fost compusă în studioul celor de la Deep&White (whiteeffect studio) de către Nagy Szabolcs, pe numele sau de scenă Dj White. Şi cred că această piesă mă caracterizează

Ai de gând să faci carieră în muzică? Te gândeşti la ceva serios? Să semnezi chiar şi cu o casă de discuri?
Din moment ce am ales acest drum, nu am de gând să mă opresc. Oricât de greu ar fi, nu renunţ. Întodeauna mi-am dorit să fiu selectivă şi să ajung printre cei mai buni.

De ce ai ales să cânţi? De ce nu ai făcut altceva?
Cred că mi-a plăcut tot timpul să mă evidenţiez cu ceva şi cred că, prin muzică, e singurul mod prin care îmi pot arăta valorile vocale.

Mai urmează şi alte piese, sau, în caz de nu vei avea succes, te vei opri aici?
Desigur, nu mă voi opri aici. Sunt optimistă şi îmi voi da toată silinţa să ajung acolo unde mi-am propus.

Unde putem ascultă single-ul tău? Cum crezi că este primită de publicul ascultător de acest gen?
Oficial va fi lansată pe site-ul www.artistmediaevents.ro , agenţia care se ocupă de mine , acolo veţi putea vedea mai multe şi despre activităţile pe care le susţin!

Ce artişti asculţi în timpul liber? Ai un idol anume?
Richard Durant este singurul artist care mi-a plăcut, de când am auzit pentru prima oară de el. În rest, mai ascult muzică comercială românească şi din străinătate.

Ce anume îţi place să faci şi ce anume nu îţi place?
Cel mai mult mi place şi îmi doresc să mulţumesc persoanele din jurul meu, să ascult muzică, iar la categoria “ce nu îmi place cel mai mult”: să fiu minţită, ipocrizia.

Câteva cuvinte pentru citiorii noştri…
Întodeauna găsim un mijloc prin care să ne exprimăm sentimentele. Pentru mine, muzica a fost un mijloc de a mă exprima. Dacă azi ai pierdut, nu uita că mâine te poţi ridica de două ori mai puternic!

Interviu în exclusivitate realizat pentru ArtistMedia Events.ro şi Super Bc.

Popularity: 6% [?]

Odată cu venirea acestei toamne, am avut o revelaţie: pe lângă politică şi fotbal, tot românul se pricepe şi la făcut vin. Asaltul daciilor papuc cu număr de Vrancea, deşălate de nenumăraţi saci cu struguri, dau startul la noua ediţie a concursului de orgolii gospodăreşti în materie de vinificaţie. Prin beciurile blocurilor, prin garaje sau pe aiurea, se agită butoaie, se spală damigene, totul spre găzduirea cât mai comfortabilă a mustului. Nu mai contează că şi de această dată vinul va ieşi acru, oricum cel al vecinului e mai acru, sau ca va fi tulbure, măcar e natural, e de casă.

După mulţi ani de pauză, în toamna asta am avut ocazia să merg iar la cules, la dat la zdrobitor, teasc etc. Încă pe când roua dimineţii nu dispăruse de pe frunze s-a dat startul la work-shop-ul gospodăresc (varianta modernă pentru clacă) cu ordine de zi deschisă: noi tendinţe în tratarea durerilor de şale, implementarea barterului cu mălai contra ouă, şi metode de protejare contra prafului de pe uliţă. Inevitabil şi parţial inexplicabil, de fiecare dată s-a ajuns la pomenirea mamelor de primari, guvernanţi şi alte otrepe.

Seara s-a încheiat cu un sampling cu ţuică şi şuncă oferite de gazdă, iar, la vecinii care terminaseră de strâns păpuşoiul, cu un karaoke neaoş pe versuri de Guţă şi Salam. Florin Salam.

Una peste alta, a fost plăcut, ne-am întâlnit unii cu alţii, ne-am găsit un loc comun. Cu treabă sau nu, reîntâlnirea celor apropiaţi e una din micile bucurii ale vieţii. Îţi dă sentimentul de apartenenţă, simţi că existenţa ta nu îi este indiferentă chiar la toată lumea…

Un restaurant fără formalisme

Un astfel de loc este, pentru italienii din oraşul nostru, dar nu numai pentru ei, TRATTORIA IL RITROVO, de pe strada Ştefan cel Mare, vis-a-vis de E-ON Moldova. Am avut ocazia să merg în astfel de locaţii chiar în Italia, acolo unde acestea sunt foarte de populare, unele funcţionând pe acelaşi loc de sute de ani.

O trattoria se deosebeşte în mod teoretic de un ristorante prin faptul că nu este disponibil în mod neapărat un meniu, pentru că relativ puţinele preparate sunt suficient de cunoscute de către clienţii fideli, servirea este mai puţin formală, relaţia cu clientul este aproape familiară, iar vinul se serveşte direct din carafă sau decanter, dupa caz, şi nu din butelia de sticlă.

La TRATTORIA IL RITROVO există un meniu iar acesta este este structurat clasic italian:
- antipasti (înainte de paste sau antreuri, gustări înainte de felurile principale): preparate reci sau calde, de la brânză la carne uscată, afumată şi legume murate, în ulei, bruschette şi crostini (felii de pâine prăjită frecată cu usturoi şi unsă cu ulei de măsline sau unt)
- pasti (paste) peste 400 de feluri în funcţie de făină, compoziţie, mărime, formă: spaghetti, linguini, bucatini, fusilli, tagliatele, farfalle etc.
- insalata (diverse salate de legume cu brânzeturi, ouă, ton etc.)
- contorni (garnituri de cartofi, legume etc.)

Mai puteţi găsi şi diverse cărnuri preparate pe grill, fără însă nici un fel de pizza. Totul acompaniat de diverse vinuri albe şi roşii italiene, majoritatea seci, probabil aduse direct de către proprietari.

Am început cu un platou de salamuri şi brânzeturi specifice împreună cu vreo câteva feluri de salam, prosciutto şi brânză plus nişte delicioase roşii uscate în ulei şi anghinare murată.
Pentru cine nu cunoaşte, anghinarea este o plantă cu frunze cărnoase, uşor albicioase şi floare roşu-violacee fiind recunoscută pentru beneficiile sale asupra sănătăţii (scade colesterolul).
Apoi am dat iama într-o porţie delicioasă de paste (linguini) cu ou şi dovlecei plus fructe de mare. Sincer, faţă de alte multe locuri din Bacău unde se pot servi paste, la TRATTORIA IL RITROVO sunt făcute ca la mama lor.

O soluţie la îndemână

Dacă vă mai spun că nu m-am putut abţine şi de la o porţie de lasagna după toate astea, veţi crede poate că nu m-am săturat. Nu, pur şi simplu n-am putut să-mi refuz această mică şi nevinovată plăcere. Ajutat de un vin alb sec (Manzoni), nu foarte pretenţios dar servit fresco, am reuşit să fac loc şi pentru acest preparat clasic al bucătăriei italiene. Alcătuită din straturi succesive de straturi/foi din pastă cu diverse umpluturi, de la carne tocată la brânzeturi, ciuperci, spanac, roşii, şi gătită la cuptor (forno), lasagna e una dintre mâncărurile mele preferate.

TRATTORIA IL RITROVO este soluţia la îndemână pentru cei care vor să simtă gustul Italiei, fară deplasarea inerentă. Mai adaug că patronul italian e numai un zâmbet şi se plimbă printre mese, asigurându-se că totul e ok (o rara avis printre cârciumarii de la noi care, cu mici excepţii, sunt aroganţi dacă nu chiar mitocani de-a dreptul, vezi Mioriţa).

TRATTORIA IL RITROVO, str. Ştefan cel Mare, nr. 13, Bacău, rezervări la tel. 0334.427.819

Popularity: 5% [?]

Trăim timpuri pe care cu siguranţă nu ni le-am dorit, dar noi suntem aceleaşi, cu vechile tabieturi, aceleaşi pretenţii, aceleaşi imagini din vremurile trecute, când vizita la coafor era un bun obicei. Acum, suntem mai stresate, tot timpul într-o agitaţie continuă care ne consuma energia şi aproape că nu mai realizăm în ce zi a săptămânii suntemşi când am avut programare la coafor.

Ultimul lucru făcut pentru consolare: “oh… a trecut săptămâna – părul arată groaznic, tenul obosit şi tern, mâinile nu sunt demne de a fi arătate. Săptămâna viitoare o să-mi acord mai multă atenţie! PROMIT!”… şi iar o luăm de la capăt şi ni se pot întâmpla aceleaşi lucruri care distrag atenţia imaginii noastre.

Acesta este motivul pentru care scriu aceste rânduri şi-mi doresc să va vin în ajutor cu câteva informaţii care să vă facă fericite odată aplicate. Consultaţi-vă stilistul, povestiţi-i despre timpul dumneavoastră, cât este el de preţios şi cereţi-i sfaturi vis-a-vis de vizitele la coafor, care sunt lăsate pe ultima sută de metri.

Un parteneriat cu salonul NO NAME CENTER, unde vă răsfăţaţi, constă în ABONAMENTUL DE ÎNFRUMUSEŢARE, care v-ar scuti de stresul programării, stilistul urmând să va ţină la curent cu toate noutăţile care apăr în domeniu şi mai ales să va amintească de programarea făcută împreună.

În acest fel, tu împarţi o prioritate cu un om de încredere, care se ocupă să fii frumoasă şi să “te ţină din scurt”.
Este bine de ştiut că, odată plătit abonamentul, nu contează ora la care solicitaţi serviciul-eşti client PRIORITAR:
-beficiezi de bonusuri în servicii sau produse(la alegerea clientului)
-consiliere profesională gratuită
-participarea la TOMBOLĂ FRUMUSEŢII care are loc o data la 2 luni,unde poţi câştiga premii în: abonamente pe timpul a 30 de zile, produse profesionale, servicii în salon.

În acest fel, dorim ca viaţa clientelor noastre să fie mai colorată, mai uşoară şi lipsită de grija frumuseţii – de care ne ocupăm noi.
Solicitaţi abonamentele pentru siguranţa imaginii personale, pentru promptitudinea în servicii şi – de ce nu? – pentru GRATUITĂŢI – atâta timp cât, cu banii economisiţi, puteţi face altceva.

Succes!

Popularity: 4% [?]