Mi se pare tot mai mult că România îşi măsoară timpul în campanii şi cicluri electorale, mai puţin ani, luni, zile. La modă anul acesta se pare că e Independentul. Care e independent cât lupul scăpat în bazinul electoral ovin. Măcar Duda, Prinţul Duda, şi-a dat seama la beutură, beutura puterii, că, până la următoarea glaciaţiune planetară, nu are nici o şansă să devină preşedinte. Fire nobilă, măcar prin alăturare, a zis nu mocirlei din politica românească, retrăgându-se discret probabil mai preocupat să facă pe dracu-n patru şi să perpetueze specia regală, lucru destul de dificil în speţa de faţă mai ales că şi clinicile gen sabyc se împuţinează, iar de adoptat nu mai găseşti, frate, nici un pui africano-chinez-maltez, pentru că i-a luat deja Madonna şi Angelina pe toţi. Că, nu-i aşa? noblesse oblige …
Până şi io nu mă simt nobil destul până nu-s sătul. Aşa că, grabnic purced către loc de îmbuibare a pântecului, galant cu rateurile culinare ale soţiei, dar aprig critic pe păpică plătită.
Tura asta am aterizat la CASA NOBLESSE, alt restaurant deschis într-o casă boierească renovată, în apropierea Observatorului Astronomic. Nu mă pot abţine să nu evoc aici pe unul dintre cei care au pus bazele acestui Observator, astronomul Matei Alexescu, chiar dacă nu în modul pe care probabil şi l-ar fi dorit. În perioada copilăriei am locuit în acelaşi bloc de pe strada Martir Horea. El stătea la etajul unu şi pe balcon avea un telescop cu care studia cerul în serile în care, mulţumită conducerii de partid şi de stat, se lua curentul în tot cartierul. Eu cu încă un prieten ne duceam la scara opusă şi îi băgam în telescop lumina de la o lanternă sovietică (din aia care se încărca la priză) exact în momentul în care se uita prin el. Nici acum nu ştiu dacă parte din opera sa nu ni se datorează şi nouă, pentru că, cred eu, multe comete şi planete a descoperit vecinul în lanterna noastră sovietică …
Un proprietar bun la toate şi o cumătră Capresă
Revenind la restaurantul NOBLESSE, vreau să-mi cer scuze pe această cale ajutorului de bucătar care dormea în sală cu capul pe masă, trezit brusc cu un client viu şi cald, chiar dacă şi singurul din tot localul. Cu siguranţă e unul din locurile unde poţi servi un prânz sau o cină fără să fii distras de tumultul oraşului sau de alţi comeseni mai guralivi. Casa e amenajată cu bun gust, mobilierul e de calitate şi bine amplasat. Meniul e nesofisticat, tributar şi el cererii, care, din păcate, nu e încă la un nivel anume, apropos de noblesse …
Cât despre servire am avut onoarea să fiu tratat chiar de către patron, aceeaşi persoană care, la intrare meşteşugea ceva la o dală, aceeaşi persoană până şi cu cea care a preparat mâncarea. În restaurantele unde afacerea este condusă chiar de către proprietar, este un lucru comun să dai de acesta în sală, printre mese, etc. Dar chiar să le facă el pe toate, asta da dăruire …
Am preferat înainte de toate o salată Caprese uşurică. Prea multe n-am ce spune despre ea, doar că nu a fost cu Mozzarella (pentru că nu avea), ci cu caş de bivoliţă. Aşadar a fost o capresă mai romănească, o cumătră Capresă. Bun şi aşa.
Proba măiestriei
Apoi m-am delectat cu ceva special, ceva pe care demult îl tot caut prin meniurile restaurantelor băcăuane: biftec tartar. Doar în aparenţă un fel simplu, pentru că se foloseşte în principal doar carne foarte proaspătă de viţel sau vită, atenţie, crudă! biftecul tartar poate fi proba măiestriei pentru orice bucătar. Tot schepsisul e în preparare şi asezonarea lui cu o grămadă de ingrediente: muştar, maioneză, sare, piper, ceapă, ardei, mărar, ţelină, castraveţi muraţi, chiar şi capere sau un gălbenuş de ou crud, în oricare combinaţie dintre acestea, după gust.
Muşchiul se taie mărunt numai la cuţit, astfel încât să nu se piardă prea mult din sucul propriu. Mixul ingredientelor se poate face de către bucătar, sau chiar de către client, dacă acesta din urmă este avizat. Se serveşte pe pâine prăjită unsă sau nu cu unt. La capitolul extreme, unii zic că prinde bine în acest amestec, puţin whiskey sau coniac de calitate. Oricum nu trebuie să lipsească un pahar de vin roşu burgund, neapărat sec şi dacă se poate matur îndeajuns.
Ca să pun capac desfăţului meu cu carne roşie, am ales o specialitate a bucătarului, şi anume muşchi de vită cu hribi. Pe scurt, friptura nota 10, hribii picaţi cu brio. I-am dat deoparte, nu am reuşit să manânc decât câţiva dintre ei.
De desert nici nu a mai putut fi vorba, aşa că am plecat de acolo ghiftuit, cu un regret uşor că, datorită celor comandate de mine, nu am putut să apreciez la valoarea adevărată măiestria bucătarului-ospătar-patron, care, poate cu această ocazie, va afla că dacă te numeşti NOBLESSE, asta vine la pachet cu nişte oblige …
CASA NOBLESSE, Bacău, str. Trotuş, nr. 13, rezervări la 0745.037.113
Popularity: 5% [?]
