Zilele Satului Arini – editia VII.
31 iulie – 2 august 2009
Program:
31 iulie, vineri
09. 00 Programa de deschidere
10. 00 Program pentru copii
13. 00 Pranz
15. 00 Program de sport (teste) si sanatate
19. 00 Viata traditionala din Arini – “Pregatirea de nunta”
20. 00 Seara de dansuri traditionale
1 august, sambata
09. 00 Viata traditionala din Arini – “Nunta”
12. 00 Gastronaomia traditionala din Arini (sarmale, kozonaci, pitan, etc)
15. 00 Pranz
16. 00 Viata muzicala de odinioara – Fanfara de la Bacioi
20. 00 Balul satului
2 august, duminică
09. 00 ” In memoriam Avadani Roza” – Concurs de povesti, cantece populare si poezie
13. 00 Pranz
14. 00 Program de gala cu grupurile de dans si cantec din Arini, oaspeti din judetul Bacau, Ardeal si Ungaria.
20. 00 Incheierea programului cu un foc de tabara si bal
Va asteapta cu drag organizatorii Iancu Laura, Bogdan Tiberiu si locuitorii satului Arini.
În seara de vineri, 31 iulie, spectatorii de la Romanian Top Hits care au chef de petrecere sunt aşteptaţi la Insula de agrement din Bacău. Acolo, Club Marinarul organizează un after party.
Special: John Smith, Andy Romano
Warm-up: Juniorr
Parteneri media: Inima Bacaului, kristofer93.com, Maximum Media, Red Bull, Super Bc
Bilet intrare: 20 de lei
Informaţii, la 0234.513.839
În unele state din SUA nu ai voie să bei băuturi alcoolice până la vârsta de 21 de ani. În schimb, cetăţenii din acele state au voie să se înroleze în Armată şi, eventual, să moară în război, după ce au împlinit doar 18 ani. Mi se pare o ipocrizie, pentru că, pe de o parte, ca legislator, zici că protejezi dezvoltarea unui individ, interzicându-i să consume alcool, iar, pe de altă parte, îl accepţi pentru a lupta, cu şanse mari ca un glonţ să-i fi terminat definitiv dezvoltarea.
Povestea e aceeaşi şi la noi, în alt context. Legal, orice individ care a împlinit 16 ani poate întreţine relaţii sexuale. Adică, partenerul de sex nu va trebui să se teamă că va fi urmărit în Justiţie pentru “sex cu minori”. Cu toate acestea, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA), interzice (cel puţin formal) ca persoanele sub 18 ani să privească la televizor producţii destinate adulţilor.
Ipocrizia este la maximum: legal, persoanele între 16 şi 18 ani au voie să facă sex, să simtă pe propia piele, cum ar veni, cu se se mănâncă “satisfacerea dorinţelor sexuale”, însă nu au voie să le vadă la televizor, pentru “a proteja dezvoltarea fizică, mentală şi morală a copiilor”. Pentru că, în conformitate cu o decizie a CNA, toate persoanele până la 18 ani sunt copii.
Ce ar mai fi de comentat? Practic, nimic, datele de mai sus spun totul. Iar CNA pare, pe zi ce trece, tot mai catolic decât papa.
R-evoluţie în sfera frumosului! Care sunt noile graniţe ale frumuseţii şi în ce direcţie se îndreaptă trendurile 2009? Avangardism, clasic, linii curate, finisate şi culori somptuoase – aşa se poate defini tot
ce înseamnă frumos. Femeia care nu are nevoie de excese, discretă dar elegantă şi rafinată poate purta aproape orice îi stă bine, în funcţie de stil şi atitudine.
O coafură reuşită care să vină mănuşă pe gustul tău poate fi o terapie pentru trup şi suflet, iar asta se poate întâmpla numai atunci când ştim ce vrem şi, mai ales, când cunoaştem cât de cât tendinţele. Despre acestea am mai vorbit şi în alte articole, dacă vă mai amintiţi: vă spuneam ce culori propun marii stilişti ai lumii. De ani buni, tendinţele sunt spre natural, iar natura este în această vară muza tuturor brand-urilor mari.
Culorile şi formele florilor se regăsesc în vestimentaţie dar şi în materie de hair – accente de roz, violin, albastrul macilor de Himallaya, galbenul, verdele, toate se contopesc în podoaba capilară, în această vară. Culori vesele, stridente dar aşezate la o manieră de bun gust fac must-have-ul sezonului.
Puţine doamnişoare şi doamne au deschidere spre aceste propuneri, observ că le este mai la îndemână să-şi pună drept accesoriu banale flori (artificiale din nefericire) în părul coafat.
A cui să fie vina?
A trendului, nu-i aşa? Pentru că trendul propune flori! Să ne înţelegem: să fii trendy nu înseamnă să fii ridicol, ci să ai bun gust şi să porţi cu atitudine ceea ce îţi vine bine, fără să ieşi în evidenţă într-un mod negativ cu un accesoriu în păr, care miroase a plastic de proastă calitate.
Despre femeile românce se spune că sunt frumoase, elegante şi deştepte… Şi, cum toate ne considerăm
femei, suntem la fel cu cele despre care se vorbeşte numai de bine. Păi altfel cum?
Clientele nostre ar trebui să descopere universul culorilor într-o insulă, unde tehnologia şi tendinţele, tehnica şi arta se unesc pentru realizarea unei armonii unice, care să le fie dedicată numai lor.
Fiecare să fie unică ţi toate să fie diferite, că, până la urmă, nu mai există nicio tendinţă, ci doar propria dorinţă.
Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă! Ce altceva să spun, când aud acum, la 20 de ani brucanieni distanţă de altă explozie a mămăligii, tot de la Timişoara pornită, că au răsărit noi sporturi naţionale: tirul cu ouă şi concursul de huiduieli neaoşe dar duioase la adresa unor nano-pico-politicieni, dudui răsărite în politică naiba ştie de unde, şi alţi bărbaţi de stat, altfel toţi o apă ş-un pământ, cu aspiraţii de prezidenţiabili. Zi-le române, că le zici bine! Dau şi io un HUO sincer, în avans, celor care mai au de gând să-mi comande să trăiesc bine, şi celor care l-au păcălit pe frate-miu că-i dă 25.000 de euroi dacă se întoarce din Italia.
Alţii însă s-au întors. Uite aşa, printre altele, au răsărit multe pizzerii şi alte mici restaurante pline de pasta, antipasta… şi cu asta, basta! Că e prea de tot! Dacă până acum reclamam că nu e restaurant în care să nu găseşti în meniu ciorba de burtă şi cu mititeii cu cartofi prajiţi, ei, acum cred e o epidemie de pizza şi pasta in ză taun!
Poate că astfel îmi veţi înţelege entuziasmul care m-a cuprins, când am auzit de primul loc în care puteam găsi şi altceva, mult diferit, în cazul nostru fiind vorba de sushi?
KIKO – sushi, pasta&grill, pre numele complet al localului situat în zona din spatele sediului Romtelecom din Centru, mi-a captat atenţia doar pentru prima parte a descrierii, pasta şi grill-ul, făcând parte, aşa cum am arătat şi mai sus, din cu totul alt film. Nu fac aici o reclamaţie, până şi eu pot să-mi dau seama că, doar cu partea de sushi, restaurantul ar da faliment în doar câteva luni.
Recunosc faptul că, până acum vreo câţiva ani, când am gustat prima oară un sushi făcut acceptabil, undeva prin Bucureşti, nu puteam înţelege prea bine de ce unii oamenii pur şi simplu se dau în vânt după sushi. Am căutat să aflu ce-i cu aceste preparate, am învăţat eu însumi să fac acasă aşa ceva, şi vă spun cu mândrie că mi-a ieşit destul de binişor, şi, mai ales, am cazut şi eu pradă dependenţei faţă de aceste delicatese.
Bucătăria japoneză, naturală şi armonioasă, este considerată una din cele mai sănătoase din lume. Conţine puţine calorii, este bogată în proteine şi fier, fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi. În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor, abundenţa orezului, a produselor pe bază de soia, a peştelui, fructelor de mare, algelor şi legumelor. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple, minunat prezentate, în care niciunul dintre ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte.
Sushi are o istorie de 1300 de ani. El nu denumeşte doar peştele crud, ci se referă la forma combinată cu orez şi condimente. Pentru peştele crud simplu, termenul este “sashimi”. În principiu, acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez, cu un pic de hrean japonez (wasabi). La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet.
Revenind la restaurantul KIKO, am ales un platou cu mai multe feluri de sushi, pentru a gusta din cât mai multe feluri, asezonat cu ghimbir murat, sos de soia şi wasabi. Nu am mai nimic a comenta despre gustul lor, mie mi-au plăcut, cu toate că orezul mi s-a părut cam lipicios şi fără fermitatea bobului cu care eram obişnuit. În plus erau oarecum la temperatura camerei şi nu reci, aşa cum aş fi preferat. Rulourile maki cu foaie de algă de mare (nori), cele mai titrate, imaginea clasică a sushi-ului, şi cele denumite California rolls, cu orezul pe exterior mi s-au părut extrem de mici, cred că erau cât o monedă de 50 de bani, şi aveau un singur ingredient, pe lângă orez.
Al doilea fel comandat a fost nişte tăiţei din orez cu dovlecei şi morcovi sotaţi şi creveţi decorticaţi (ebi udon). Mi s-a părut foarte interesanţi la gust şi i-am savurat cu multă plăcere. La desert am luat o prăjitură denumită banet, foarte bună şi ea, făcută dintr-un fel de cremă de zahăr ars şi mousse au chocolat. Am aflat că sunt doi bucătari, unul care se ocupă numai de sushi (unul dintre asociaţii micii afaceri) care a făcut asta mult timp prin Italia, de unde îşi aduce şi o parte din sosuri şi ingrediente, şi altul care e pe partea de paste & grill.
Închei cu o recomandare făcută din inimă: vă rog renunţaţi la sonorizarea pe bază de muzică electronică, cu ritm invariabil de zzbâc-zzbâc, care mai că mi-a oprit sushi-ul în gât. În rest, arigato şi sayounara (mulţumesc şi la revedere)!
KIKO, str. Iernii, nr. 1, Bacău, rezervări la tel. 0745.222.842
BodoMusic: Hmm … Dj Maleo, un nume nou în industria clubbing-ului din România, ce ne po]i spune despre tine? Dj MaLeo: Nu pot să vă spun prea multe. Am să mă descriu în câteva cuvinte: sunt un pasionat de muzică, o artă ce am deprins-o ca pe o adiere de vânt. Am 22 de ani, sunt din Bacău şi mă numesc Marius Leonard.
Cum vezi relaţia dj-public? Dar dj-dj, în România?
Sunt foarte mulţumit de relaţia dj-public, lucrurile au evoluat foarte mult în indistria clubbing-ului. Cât despre relaţia dj/dj, pot spune că este o foarte mare mâncătorie, din păcate.
Ai fost rezident în mai multe cluburi din Bacău. Cum ţi se pare publicul acesta? Ce anume ar trebui să ofere un dj să intre în graţia lor? Sunt anumite tips-uri?
Trebuie să simţi publicul, să le oferi calitate, să ştii când să dai play, iar continuarea… nu e mai bine să vii la un party de-al meu? Respectându-i pe ei, te respecţi pe tine. Trebuie să-ţi urmezi vibe-ul (era o vorbă din popor).
Am auzit din sursele noastre că urmează să scoţi o nouă piesă, cu cine vei colabora?
De unde aţi auzit?! Aşa este. În viitorul apropiat, urmează un nou release, împreună cu Moggo (Adina Nedeff) la WhiteEffect Studio (Deep & White), aşteptăm cu nerăbdare.
După acel remix la piesa Ibiza, la care ai colaborat cu Dj Ro Ex din Bistriţa Năsăud, mulţi dj de elită l-au preluat. Ce feeling ai, când auzi piesa că merge peste tot?
Este un sentiment pe care nu-l pot exprima în cuvinte!
Cel mai greu lucru în arta dj care ţi se pare?
Atâta timp cât totul se face din pasiune, nimic nu este greu. Dar totuşi, aş putea spune că a face Live Act e cel mai greu lucru în arta dj.
Cât timp necesită să faci un remix sau o piesă? Cât timp petreci în studio?
Depinde de inspiraţia pe care o am.
Cochetezi şi cu radioul? Cât timp îţi ocupă?
Da, cochetez şi cu radioul. Teoretic, îmi ocupă trei ore pe săptămână, o oră marţi la emisiunea Night Music, unde prezint o parte dintre seturile mele şi două ore duminica, alături de Dj Fish în emisiunea Hello My People I Love My People. Mai multe detalii pe www.radiofxnet.ro
Ţi s-a întâmplat vreodată să dai înapoi şi să îţi doreşti să întrerupi această pasiune?
Au fost momente, când simţeam că mă lupt absolut degeaba şi credeam că acest drum nu are niciun sens. Dar, din fericire, nu sunt genul care să renunţe aşa uşor . Mi-am păstrat speranţa, am muncit şi am încercat în continuare.
Transmite un gând cititorilor.
Dacă vă doriţi cu adevărat, veţi reuşi !
AP12 – Cu acordul parintilor pentru copii sub 12 ani
Cu: Daniel Redcliffe, Rupert Grint, Emma Watson, Helena Bonham-Carter, Robbie Coltrane
Regia: David Yates
Încurajaţi de reîntoarcerea Lordului Cap de Mort, Devoratorii Morţii stârnesc haosul atât în lumea Încuiaţilor cât şi în lumea magicienilor, iar Hogwarts nu mai poate rămâne raiul care era pe vremuri. Harry simte că în castel se ascund multe alte pericole, iar Dumbledore îl pregăteşte tot mai intens pentru lupta finală care se apropie cu repeziciune. El are nevoie de Harry pentru a-l ajuta să descopere secretul scutului de apărare al lui Cap de Mort—informaţii esenţiale ce sunt cunoscute numai de fostul profesor al poţiunilor de la Hogwarts, Horace Slughorn.
Urmărind cu asiduitate acest gând, Dumbledore îl momeşte pe fostul său coleg să revină la Hogwarts, promiţându-i un post mai bine plătit, un birou mult mai mare …şi şansa de a-l pregăti pe faimosul Harry Potter.
În acelaşi timp, studenţii se află şi sub tirul unui adversar nevăzut, cu totul diferit, acela al hormonilor adolescentini, care ridică un adevărat asediu asupra propriei lor cetăţi. Prietenia de lungă durată a lui Harry cu Ginny Weasley se dezvoltă devenind un sentiment mai profund, care însă nu e văzut cu ochi buni de către prietenul lui Ginny, Dean Thomas, şi nici de fratele ei mai mare, Ron. Dar Ron trebuie să se preocupe şi de propriile sale impulsuri sentimentale, care-l împing către drăgăstoasa Lavender Brown, făcând-o pe Hermione să fiarbă de gelozie, chiar dacă nu vrea să-şi arate sentimentele. Dar apoi, o cutie de bomboane tratată cu poţiunea dragostei ajunge pe mâinile cui nu trebuie, schimbând totul.
Un singur student rămâne rece la toate poveştile de dragoste ce înfloresc peste tot, chinuindu-şi mintea cu lucruri mult mai importante. El este hotărât să-şi pună amprenta, chiar dacă este una negativă. Dragostea pluteşte în aer, dar tragedia urmează să vină, iar Hogwarts ar putea să se schimbe pentru totdeauna.
David Yates, care a regizat în 2007 blockbuster-ul “Harry Potter şi Ordinul Phoenix”, a revenit pentru a asigura regia filmului “Harry Potter şi Prinţul Semipur.” David Heyman, producătorul tuturor filmelor cu Harry Potter, asigură producţia, alături de David Barron. Scenaristul Steve Kloves, care a scris şi primele patru serii ale filmului, a realizat adaptarea cărţii scriitoarei J.K. Rowling. Lionel Wigram a îndeplinit rolul de producător executiv, iar John Trehy pe cel de co-producător.
Warner Bros. Pictures prezintă o producţie Heyday Films, “Harry Potter şi Prinţul Semipur”, cea de-a şasea serie a franşizei realizate de Warner Bros. Pictures, Harry Potter, după unul dintre îndrăgitele romane ale lui J.K. Rowling. Din nou, în fruntea genericului se află Daniel Radcliffe, Rupert Grint şi Emma Watson, care reiau rolurile anterioare ale tinerilor magicieni Harry Potter, Ron Weasley şi Hermione Granger, care trebuie să facă faţă unor noi provocări şi pericole, după întoarcerea Lordului Cap de Mort.
Printre actorii care revin în rolurile anterioare se numără: Helena Bonham Carter în rolul lui Bellatrix Lestrange; Robbie Coltrane în rolul Rubeus Hagrid; Warwick Davis în rolul profesorului Filius Flitwick; Michael Gambon în rolul profesorului Albus Dumbledore; Alan Rickman în rolul Profesorului Severus Plesneală; Maggie Smith reintră în pielea profesoarei Minerva McGonagall; iar Julie Walters în cea a lui Molly Weasley.
Câteva dintre starurile generaţiei tinere de actori revin în rolurile studenţilor de la Hogwarts, printre care Tom Felton în rolul vechiului adversar al lui Harry, Draco Reacredinţă; Evanna Lynch în rolul Luna Lovegood; şi Bonnie Wright în rolul lui Ginny Weasley, cea mai tânără din clanul Weasley.
În acest film cu Harry Potter apar pentru prima dată şi doi actori ce au devenit renumiţi datorită premiilor pe care le-au obţinut. Este vorba de laureatul Academiei, Jim Broadbent, care îl interpretează pe profesorul de poţiuni Horace Slughorn şi de asemenea de Helen McCrory, laureată a premiului BAFTA, care apare în rolul Narcissei Reacredinţă, mama lui Draco Reacredinţă şi sora maşterei Bellatrix Lestrange.
În plus, alţi tineri actori îşi fac debutul odată cu rolurile actuale din “Harry Potter şi Prinţul Semipur”: Jessie Cave o interpretează pe Lavender Brown, care nu are ochi decât pentru Ron Weasley; Hero Fiennes Tiffin îl interpretează pe Tom Riddle la vârsta de 11 ani; şi Frank Dillane îl interpretează pe acelaşi Riddle, la vârsta de 16 ani; acesta se află deja pe cale de a deveni ticălosul Lord Cap de Mort.
“Harry Potter şi Prinţul Semipur” nu este doar un nou capitol din viaţa lui Harry, sau a prietenilor şi inamicilor săi, ci este o povestire în care se împletesc umorul cu situaţiile dureroase, romantismul cu iertarea, trecutul şi viitorul, aşa cum nu s-a mai întâmplat niciodată până acum. Iar după revenirea Lordului Cap de Mort, alegerea între bine şi rău a devenit mai complicată ca niciodată.
Heyman explică, “Una dintre temele centrale ale cărţilor cu Harry Potter este aceea că alegerile pe care le facem sunt cele care ne definesc cel mai bine în viaţă. Acesta rămâne un leitmotiv al filmelor cu Harry Potter, pe care îl vom explora şi aici. Fiecare dintre cărţi, ca de altfel şi filmele realizate după ele, povesteşte câte un an din viaţa lui Harry, iar cel de-al şaselea episod nu face excepţie de la asta. În ultima serie l-am văzut pe Harry la o vârstă dificilă—bântuit de vise şi întrebări chinuitoare, sau de mici demoni personali. Acum a mai avansat un an, iar acest lucru îi aduce alte probleme şi responsabilităţi.”
“Mie mi s-a părut întotdeauna că filmele vorbesc despre pierderea inocenţei,” spune Daniel Radcliffe, actorul care interpretează rolul principal, care nu mai poate fi denumit acum “magicianul copil”. “Când Harry a venit pe lume, totul era minunat, strălucitor şi pur. Dar pe măsură ce timpul a trecut, totul pare să se fi dezintegrat, iar el îşi dă seama că lumea magicienilor are de înfruntat tot atât de multe provocări, dacă nu chiar mai multe decât lumea în care a crescut.”
Totuşi, unele dintre aceste provocări sunt comune tuturor adolescenţilor, atât din lumea “vrăjitorilor” cât şi din lumea “Încuiaţilor”. Producătorul David Barron recunoaşte că nicio vrăjitorie nu te poate scăpa de pericolele adolescenţei, observând că, “Dragostea nu e un lucru uşor la nicio vârstă, dar în adolescenţă lucrurile par să fie mai complicate ca oricând. Cred că Jo (J.K. Rowling) a surprins aceste probleme cu măiestrie în cartea sa, iar remarcabilul nostru regizor, David Yates, împreună cu talentata noastră distribuţie au reuşit să le transpună pe ecran cu multă sensibilitate şi umor.”
“Fiecare an în plus aduce pentru Harry, Ron şi Hermione, alte provocări, iar, pe măsură ce trece timpul, ei devin tot mai complecşi,” afirmă Yates: “Mi-a făcut plăcere să aprofundez aceste noi aspecte caracteriale împreună cu Dan, Rupert (Grint) şi Emma (Watson). Ei sunt pasionaţi de explorarea rolurilor lor pentru că vor ca ele să se dezvolte de-a lungul povestirii, sub ochii publicului.”
La începutul acţiunii din “Harry Potter şi Prinţul Semipur”, Yates observă că, “Avem de a face cu o perioadă foarte tensionată în lumea magicienilor din cauza revenirii Lordului Cap de Mort, care acum a ieşit din ascunzătoare.”
Stimulaţi de reîntoarcerea Lordului Întunericului, Devoratorii Morţii atacă acum la drumul mare şi după bunul plac, iar lumea Încuiaţilor nu poate să nu fie afectată de regimul de teroare impus de ei. În timp ce nori negri se adună deasupra Londrei, oamenii se uită spre cer simţind prevestirea unui pericol necunoscut. Deodată, trei Devoratori ai Morţii apar din nori coborând în zbor spre oraş, lăsând în urma lor numai distrugeri. Invizibil pentru ochiul obişnuit, vârtejul stârnit de ei în preajma podului Millennium Bridge face ca acesta să se clatine şi apoi să se prăbuşească, în timp ce trecătorii fug disperaţi să-şi salveze viaţa.
VRĂJIŢI, NĂUCIŢI ŞI UIMIŢI LA CULME
La începerea noului an şcolar la Hogwarts, Dumbledore le prezintă studenţilor aflaţi în sala mare pe profesorul de poţiuni magice, Horace Slughorn. De asemenea, el le mai spune tinerilor că Severus Plesneală îşi va asuma rolul, o ambiţie mai veche a sa, de a-i învăţa mijloacele de apărare împotriva Magiei Negre.
Studenţii au mai fost întâmpinaţi şi cu măsuri de securitate sporite, despre care Dumbledore spune că sunt menite să protejeze elevii şi şcoala de ameninţarea tot mai gravă a Devoratorilor Morţii. Oricum, tinerii magicieni sunt pe cale să descopere că nu există nicio formulă magică care să-i ajute să navigheze prin perioada adolescenţei, printre poveştile de dragoste, gelozie, infatuare, iubire neîmpărtăşită, sau rivalităţi sentimentale, care-i aseamănă cu orice Încuiat, care este, sau a fost odată adolescent.
David Barron exemplifică: “Aflăm pentru prima oară că Harry s-a îndrăgostit de Ginny Weasley, care se întâlneşte însă cu Dean Thomas, spre îngrijorarea fratelui ei Ron, care la rândul lui e îndrăgostit până peste cap de Lavender Brown, ceea ce o face pe Hermione, care îl iubeşte în secret pe Ron, extrem de geloasă, şi care la rândul ei, îşi dă întâlniri cu Cormac McLaggen, deşi nu-l poate suferi, pentru a-l face gelos pe Ron… Iată cum arată o viaţă normală pentru un adolescent,” spune el deschis.
În “Harry Potter şi Ordinul Phoenix,” Harry a sărutat pentru prima dată o fată, pe Cho Chang. În filmul nostru, îl vedem începând o relaţie cu o veche prietenă, pe măsură ce descoperă că “surioara” lui Ron, Ginny, a devenit între timp o tânără frumoasă. Bonnie Wright, care a crescut jucând rolul lui Ginny, spune că personajul ei era atras de mult de Harry.
“Când era mică, Ginny îl plăcea pe prietenul fratelui ei, dar nu s-a gândit niciodată că lucrurile vor căpăta o turnură serioasă pentru că el era cel mai bun prieten al fratelui ei mai mare. Peste ani, ei au dezvoltat totuşi o punte de legătură; ea înţelege responsabilitatea pe care o are Harry faţă de lumea magicienilor şi faptul că este considerat ‘Alesul.’ Dar ceea ce nu înţelege ea este faptul că şi el a început s-o placă, la rândul lui. Asta reprezintă o surpriză pentru ea, dar cred că şi pentru el,” surâde ea.
În calea poveştii de dragoste ce înmugureşte între Harry şi Ginny se află însă prietenul actual al lui Ginny, Dean Thomas (Alfred Enoch). Ron nu-l priveşte cu ochi buni pe Dean şi de aceea îşi protejează permanent sora, iar Harry n-ar dori ca atitudinea lui Ron să se întoarcă împotriva lui. Radcliffe explică, “Harry începe să se îndrăgostească cu adevărat de Ginny, dar fratele ei este cel mai bun prieten al său şi el nu vrea să piardă această prietenie. În acelaşi timp, el simte o dorinţă nestăvilită s-o sărute pe Ginny, iar asta presupune o mare dilemă. Cred că aceste secvenţe sunt distractive şi foarte duioase.”
Fratele lui Ginny însă este încurcat în propriul lui triunghi al dragostei. Ron Weasley se îndrăgosteşte oficial pentru prima dată, dar spectatorii au simţit că Ron şi Hermione împărtăşesc aceleaşi sentimente unul faţă de altul, deşi ei nu le-au recunoscut niciodată. Frumuşica Lavender Brown nu face însă niciun secret din afecţiunea ei pentru Ron şi nu pierde nicio ocazie să-şi exprime sentimentele.
“Ron îşi găseşte prima prietenă în acest film,” spune Rupert Grint. “La început el se simte ca un bărbat adevărat. Dar după o vreme, Lavender i se pare cam posesivă, ceea ce începe să-l sperie. Ea îl strigă ‘Won-Won’ şi îi face cadou bijuterii, iar Ron nu ştie ce atitudine să ia. Toate astea îl cam stresează.”
Pentru rolul cochetei Lavender Brown, realizatorii filmului au ales-o pe începătoarea Jessie Cave, care-şi descrie personajul în felul următor: “ E efervescentă şi sexoasă, ceea ce dă un sentiment liberator. Atacurile ei asupra lui Ron, pe care-l sărută şi-l sufocă cu îmbrăţişările, nu-i prea conving însă pe ceilalţi. E o atitudine curajoasă; nu sunt multe fetele care ar avea curaj să se poarte în acest fel, dar ea se comportă aşa pentru a obţine ceea ce vrea, şi de multe ori reuşeşte. Totuşi mie mi se pare că ea ascunde o mulţime de îndoieli şi ezitări. Cu siguranţă că personajul are nişte dedesubturi, ceea ce-l face mai palpitant.”
Cea care nu gustă deloc avansurile şi afecţiunea lui Lavender la adresa lui Ron este Hermione, care-l aşteaptă demult pe Ron, deşi el nu pare să observe. Yates recunoaşte, “Ei nu par a fi un cuplu potrivit în multe privinţe, pentru că ea e inteligentă, organizată şi serioasă, în timp ce el nu are niciuna dintre aceste calităţi. Dar mai e ceva acolo care-i face să se simtă atraşi unul de altul.”
Hermione nu şi-a manifestat sentimentele, iar acum este îndurerată—de teamă că şi-a ratat şansa, şi mai rău, în faţa unei fete care nu merită şi pe care n-o poate suferi.
“Hermione o urăşte la maxim pe Lavender,” spune Watson senin. “Faptul că ea a reuşit să-l atragă pe Ron este un motiv destul de serios, dar eu cred că Hermione o urăşte pe Lavender şi pentru faptul că este exact reversul ei. Ea o vede pe Lavender ca pe o hlizită fără minte, care nu caută decât atenţia băieţilor, iar Hermione urăşte asta. Hermione este puternică şi isteaţă, trăsături care-i intimidează pe băieţi. Nu cred că ştie să se machieze sau să-şi aranjeze părul, ceea ce o pune în imposibilitatea de a concura cu fete ca Lavender.”
Însă nici Lavender şi nici Hermione nu au avut în vedere cutia cu bomboane de ciocolată îmbibate cu poţiunea dragostei, care s-au combinat cu apetitul insaţiabil al lui Ron pentru dragoste. “Ele aşteaptă acolo ca nişte fructe coapte, iar lui Ron îi place să le culeagă,” spune ironic Grint.
UN NOU ALES
Unul dintre studenţi nu are însă timp pentru distracţii sau jocul dragostei. Draco Reacredinţă a fost selectat de Lord Cap de Mort pentru a duce la bun sfârşit o misiune de mare importanţă. Este o sarcină care-i depăşeşte experienţa, dar Draco o acceptă cu plăcere pentru că-i va aduce recunoaşterea pe care şi-o doreşte…şi care, crede el, îl va situa la nivelul legendarului său rival: Harry Potter.
Reluând rolul lui Draco Reacredinţă, Tom Felton afirmă, “El l-a invidiat dintotdeauna pe Harry pentru statutul său de “ales”, în lumea magicienilor. Acum Draco are ocazia să devină el cel ales, iar asta îi dă o mare satisfacţie la început. Cred că aceasta reprezintă un fel de maturizare a sa, pentru că tatăl lui a fost aruncat în închisoarea Azkaban, iar el se simte obligat să spele numele familiei. El vrea să-i dovedească lui Cap de Mort că este potrivit pentru această misiune şi – mai important—să-l facă mândru pe tatăl său.”
Totuşi, misiunea lui Draco este atât de grea şi riscantă, încât mama sa, Narcissa Reacredinţă, riscă să-l mânie pe Lordul Întunericului ducându-se acasă la Severus Plesneală pentru a-l ruga să-i ajute fiul. Narcissa este însoţită de sora ei, malefica Devoratoare a Morţii, Bellatrix Lestrange. Bellatrix insistă s-o convingă pe sora ei că este o onoare faptul că Draco a fost ales de către Lordul Întunericului pentru ducerea la bun sfârşit a planurilor sale, şi că ea nu se prea încrede în puterile lui Plesneală. Atunci când acesta îi promite Narcissei că-l va ajuta pe fiul ei, Bellatrix îl pune la încercare forţându-l să depună Jurământul de neîncălcat.
Helena Bonham Carter, care reia rolul lui Bellatrix Lestrange, observă, “Cred că Bellatrix îl dispreţuieşte pe Plesneală şi pe alţii, pentru că ea e singura care şi-a dovedit fidelitatea faţă de Lordul Întunericului. Ea se consideră favorita lui Cap de Mort pentru că s-a dus la Azkaban şi a fost de partea lui pe toată perioada dispariţiei sale, în timp ce Plesneală nu este decât un laş şi un oportunist.”
Bucurându-se acum de libertate şi impulsionată de reîntoarcerea lui Cap de Mort, Bellatrix hălăduieşte prin lumea magică şi prin lumea Încuiaţilor, provocând moarte şi distrugeri. Terorizând lumile cu ajutorul sălbaticului vârcolac Fenrir Greyback (Dave Legeno) şi al unor Devoratori ai Morţii, ea a transformat îndrăgita alee a magicienilor, Aleea Diagon, în ruine. Dar cea mai mare plăcere o resimte când ţinta ei este Harry Potter—incitându-l cu faptul că i-a ucis naşul, pe Sirius Black—şi pe prietenii săi cei mai apropiaţi, în special cei aparţinând familiei Weasley.
“Draco a dorit întotdeauna să se afle în centrul atenţiei,” afirmă Yates. “El vrea să fie “alesul”, cel despre care vorbeşte toată lumea; el se gândeşte că îndeplinirea misiunii încredinţate de Cap de Mort îl va ajuta să obţină în sfârşit gloria. Dar presiunea asupra lui va creşte, iar spectatorii îl vor vedea cum începe să cedeze şi să se dezintegreze…a fost o evoluţie interesantă atât pentru Tom, care a interpretat-o cât şi pentru mine, care am regizat-o.”
“Pe măsură ce trece timpul, îl vedem cum începe să-şi dea arama pe faţă,” spune Heyman. “El nu are decât 16 sau 17 ani, dar este pus să facă lucruri despre care ştie foarte bine că sunt rele. Îi stau oare în fire aceste lucruri? Probabil că ni s-a sugerat că lucrurile stau aşa. Este oare acesta adevărul? Nu sunt prea sigur. Draco Reacredinţă a fost întotdeauna exponentul răului…un pic nebun. Începem să vedem acum că în spatele acestei spoieli şi aroganţe se ascunde o persoană fragilă, vulnerabilă, ceea ce este valabil pentru toate persoanele violente. Era important ca David Yates să exploreze complexitatea fiecărui personaj, bun sau rău, iar el şi Tom au făcut o treabă extraordinară dezvăluind latura profund umană a lui Reacredinţă în această evoluţie.”
Comportamentul lui Reacredinţă îi stârneşte suspiciuni lui Harry Potter, care este din ce în ce mai convins că opozantul său a devenit un Devorator al Morţii, în ciuda îndoielilor exprimate de Ron şi Hermione. Când Harry îl încolţeşte pe Reacredinţă, începe prima lor luptă la propriu. Deşi Harry şi Draco nu s-au înţeles niciodată, “reacţiile noastre au fost mai mult vocale, dar nu s-a ajuns la violenţă cu adevărat,” recunoaşte Felton. “De data asta însă, totul devine mai serios, ca să spun doar atât.”
Cei doi aruncă vrăji unul asupra celuilalt până când Harry îi trimite adversarului o lovitură zdrobitoare odată cu o vrajă extrem de puternică, cu efecte aproape letale…o vrajă pe care a învăţat-o de la Prinţul Semipur.
AMINTIRI ÎNDEPĂRTATE
Harry nu ştia de fapt cine este Prinţul Semipur. Tot ceea ce ştia despre el era faptul că deţinuse anterior o veche carte de vrăji, pe care Harry a moştenit-o când s-a înscris la orele de poţiuni ale profesorului Slughorn. Yates explică, “Cartea spune că este “proprietatea Prinţului Semipur’, dar nu dezvăluie niciun nume sau alte date despre acest prinţ, astfel încât identitatea lui rămâne o enigmă. Indiferent cine era, prinţul pare a fi fost o persoană inteligentă, capabilă să preia unele reţete tradiţionale de poţiuni sau vrăji şi să le îmbunătăţească simţitor. Era cu siguranţă un vizionar, dar aparţinea lumii întunecate a vrăjilor. Vrăjile pe care le inventase el l-au condus pe Harry într-un tărâm grav.”
Notiţele Prinţului Semipur, scrise pe marginea manualului de poţiuni, Pregătirea Avansată a Poţiunilor, l-au ajutat pe Harry să devină un adevărat star in clasa lui Slughorn, lucru care se potrivea de minune cu planurile lui Dumbledore. El ştia că profesorul poţiunilor va încerca să-l “racoleze” pe Harry, aşa că îi spune lui Harry să marşeze. Michael Gambon detaliază, “Dumbledore ştie că Slughorn ascunde informaţii importante despre tânărul Tom Riddle, dar are nevoie de Harry pentru a-l determina să le dezvăluie.”
Dumbledore consideră că elementul esenţial care va reuşi să învingă platoşa defensivă a Lordului Cap de Mort se află undeva în trecutul său; de aceea el adună toate datele şi amintirile despre Tom Riddle, încercând să înţeleagă când şi cum a reuşit Riddle să dobândească cunoştinţele ce i-au permis să devină mai târziu ceea ce el însuşi numeşte “cel mai periculos Vrăjitor de magie neagră al tuturor timpurilor.” Amintirile pe care le obţine, inclusiv cele mai îndepărtate amintiri ale sale, sunt etichetate şi depuse într-un container de sticlă. Când scoate câte una, el îi toarnă conţinutul într-un Pensiv, care-i permite să-i arate lui Harry, ca şi când ar fi aievea, primele sale amintiri cu Tom Riddle când era copil.
Harry poate vedea astfel cum tânărul Dumbledore soseşte la Orfelinatul Wool. In orfelinat, Dumbledore este condus într-o cameră întunecată unde îl întâmpină privirea îngheţată a tânărului Tom Riddle. Rolul lui Tom la 11 ani este interpretat de Hero Fiennes Tiffen, nepotul lui Ralph Fiennes, actorul care-l întruchipează pe Lordul Cap de Mort.
Dumbledore îi spune lui Tom că la Hogwarts va învăţa să folosească şi să controleze magia. El pleacă fără să-şi dea seama că vorbele sale au pus în mişcare rotiţele lui Tom, “şi îşi dă seama abia peste ani de zile că zarurile fusese aruncate chiar atunci,” explică David Barron.
Dumbledore îi mai arată lui Harry încă o amintire de-a sa, când Tom Riddle avea 16 ani şi devenise unul dintre cei mai apreciaţi elevi ai lui Horace Slughorn. În seara cu pricina, Tom a rămas printre ultimii, după ora lui Slughorn, pentru a-l întreba despre “un număr rar de magie.” Dar Slughorn i-a retezat-o, refuzând să discute despre asta şi dându-l afară din clasă.
Harry rămâne derutat când Dumbledore îi explică faptul că această amintire este de fapt trucată. Ea a fost modificată de cel care-şi aminteşte acest moment: Horace Slughorn în persoană. Iar informaţiile pe care Slughorn i le-a împărtăşit lui Tom i-ar putea conduce la singura modalitate de a-l învinge pe Cap de Mort. Harry ar trebui, indiferent prin ce mijloace, să-l determine pe Slughorn să-şi depăşească sentimentul de vină şi să mărturisească ceea ce i-a spus cu adevărat.
PREDAREA MANTIEI MAGICE
Intenţia de a găsi şi anihila cheia imortalităţii şi a puterii lui Cap de Mort îi poartă pe Harry şi pe Dumbledore într-o călătorie plină de riscuri până la o peşteră adâncă din inima unui munte. Realizatorii au dorit ca peştera de sub munte să fie extrem de întinsă, “aşa că nu era posibil s-o construim la propriu,” admite Craig. “În afara momentului când Harry şi Dumbledore sosesc acolo, tot ceea ce se întâmplă în interiorul vastei peşteri are loc pe un fundal virtual, creat pe calculator. La ultimul film am creat pentru prima dată un decor în întregime virtual, aşa că acum am purces la crearea peşterii cu mai multă încredere.”
În văgăunile peşterii, Harry şi Dumbledore întâmpină pericole teribile, mai ales că, pentru prima dată, Harry este forţat de Dumbledore să preia controlul. Radcliffe spune: “Faptul că Dumbledore îl ia pe Harry în această misiune seamănă cu o călătorie iniţiatică. El îl învaţă pe Harry tot ceea ce trebuie să facă. Aşa începe povestea înfrângerii lui Cap de Mort, iar Harry nu s-ar da în lături de la o asemenea misiune.”
Heyman reflectează: “Există o replică a lui Dumbledore în film care spune, ‘Încă o dată, trebuie să-ţi cer mai mult decât ar trebui, Harry.’ Oare el simte o remuşcare? Nu ştiu dacă are regrete, dar cu siguranţă el ştie că Harry s-a maturizat, iar această călătorie face parte din treptele cunoaşterii şi educaţiei lui Harry Potter. Dumbledore ştie că Harry va trebui să-l înfrunte pe Cap de Mort, iar prin prezentarea lui Slughorn, a istoriei lui Cap de Mort şi prin această călătorie, el îl pregăteşte pe Harry pentru bătălia finală care îl aşteaptă.”
La Insula de Agrement, Club Marinarul organizează o petrecere cu spumă. Biletul de intrare costă 10 lei de persoană, iar informaţii se pot obţine la tel. 0234.513.839.
