Cu puţine zile înainte de a pleca iarăşi în Deltă, loc lăsat de zei să aibă românul unde se ascunde din când în când de şefi, facturi, soacră şi alte bau-bau-uri, iată-mă din nou în postura de muşteriu cârcotaş prin restaurantele oraşului nostru. Înainte de reîntâlnirea cu Moş Crap şi Domniţa Ştiucă (mari pezevenghi, câteodată stai şi îi aştepţi degeaba) am să vă povestesc de un loc pe care orice băcăuan cu buletin e imposibil să nu-l ştie.
HANOVRA, încă din 1995, a fost – şi rămâne – punct de reper în zonă pentru că e cunoscut aproape de toată lumea. Restaurantul are un aspect aparte, un fel de labirint dintr-un parc de distracţii în care poţi fi ba în lumea piticilor, ba în peştera piraţilor, şi asta datorită conformaţiei unice, cu holuri lungi şi întortocheate şi separeuri întunecoase, totul într-o combinaţie de lemn natur şi piatră de râu.
Până de curând, aveam senzaţia că locul e viu, e ca un organism care se dezvoltă, mai apărea un colţişor, se mai făcea o mică extindere, aproape tot timpul se mai construia câte ceva. Am impresia că acum au ajuns la limită şi că mai mult de atât nu se pot dezvolta pe spaţiul dat, doar dacă rad tot şi o iau de la capăt. Dar ar fi păcat …
Despre HANOVRA se spunea în timp ba că se mănâncă bine, ba că se mănâncă ieftin. Parţial adevărat e şi una şi alta. Rămâne ca fiecare să decidă după cât de pretenţios este.
Meniul este consistent şi are imagini descriptive pentru unele preparate, ceea ce nu e deloc rău, pentru că sunt mulţi care iau contact pentru prima dată cu lumea restaurantelor începând cu acesta, şi au astfel ocazia să înveţe despre denumiri, moduri de preparare etc. În plus ştii şi la ce să te aştepti când ţi se aduce mâncarea sub nas.
Salata pute a conservă
La primul fel am cerut o salată cu peşte afumat. M-a mirat prezenţa unei astfel de salate în meniu, deoarece este o salată prea puţin solicitată la noi, dar cu multă căutare imediat ce treci graniţa la est şi dai de sliotkă , aşa cum spun ruşii la peştele afumat şi sărat. Mâncat simplu sau în diverse combinaţii, legenda spune că sliotka trebuie să înoate mai departe la tine în stomac, dar în vodkă. Iar cine n-a văzut un Alioşa cum bea vodkă a trăit degeaba pe lumea asta. Deşi, cică vodka provine de fapt din Polonia. Sau poate nu ştiaţi cum se bea vodka? Nu-i mare lucru, dar câteva lucruri trebuie spuse. Vodka nu se soarbe, ci se bea dintr-o înghiţitură. Se folosesc pahare mici de 25-50 ml. Imediat după, ruşii obişnuiesc să miroasă adânc o bucată de pâine. Naiba ştie de ce …
Revenind la salata mea, vă pot spune că a fost o dezamăgire totală. În primul rând că puţea de la o poştă din cauza peştelui afumat care, pe deasupra, avea şi un gust ca de plastic. Bănuind că e vorba de peşte afumat de la conservă am întrebat ospătarul, care mi-a confirmat acest lucru.
Am optat apoi pentru o ciorbă de perişoare, sperând astfel să scap repede de coşmarul de mai înainte. A fost bună, dar nu vă recomand să o mâncaţi fără să o dregeţi cu smântână, venită la pachet şi cu un ardei iute la oţet.
Momentul a fost stricat însă de Băse, pe care l-a pus dracu să vină să vorbească la televizor exact în timp ce eu savuram supa de perişoare. Astfel, oricât m-am chinuit eu să fac abstracţie de el, hăhăielile lui mi-au tulburat iremediabil digestia. Nu că cu alţii ar fi alunecat dumicaturile mai uşor … Am aflat că vrem, nu vrem, iar o să trăim bine, şi că dacă nu cumva o facem deja, asta e pentru că e criză, e moguli, e război în Imperiul Klingonian, şi în general toţi sunt de vină, mai puţin el şi corul său de boci.
Mult sos, mulţi cartofi… puţină carne
Odată cu schimbarea canalului la televizor, mi-a fost adus şi ultimul fel comandat, o porţie de mâncărică de cartofi cu carne de vită. Denumirea corectă însă ar fi trebuit să fie mâncărică de muuuulţi cartofi cu puţină carne de vită, pentru că la apelul făcut de mine, nu au apărut de sub sosul subţire, nelegat, decât două, trei bucăţele de carne. Nici la gust nu a fost cine ştie ce, cred că şi acasă când am făcut pe fugă acest fel, tot l-am nimerit mai bun. Secretul stă în astfel de cazuri în puţin kaiser afumat şi condimente, altele decât sare şi piper.
La final am cerut 50 de ml de rom, iar chelnerul m-a informat că ceea ce am cerut eu este rum şi nu rom. Interesant, pentru că eu nu ştiam să fi fost vreo diferenţă. Chiar am căutat apoi informaţii şi am înţeles că ar fi vorba doar de pronunţie în funcţie de zonă. Şi una, şi alta înseamnă aceeaşi băutură alcoolică tare ob]inută prin fermentarea (naturală sau artificială) [i distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, maturată apoi în baricuri (butoaie) de stejar.
HANOVRA, Bacău, str. Erou Ciprian Pintea, nr. 13, rezervări la 0234.576.904
Popularity: 88% [?]








