In rolurile principale
JOHN CUSACK
CHIWETEL EJIOFOR
cu
AMANDA PEET
OLIVER PLATT
THANDIE NEWTON
si
DANNY GLOVER
WOODY HARRELSON
Muzica – HARALD KLOSER şi THOMAS WANDER
Co-producători – VOLKER ENGEL, MARC WEIGERT
Costume – SHAY CUNLIFFE
Montajul – DAVID BRENER, A.C.E. PETER S. ELLIOT
Scenografia – BARRY CHUSID
Imaginea – DEAN SEMLER ACS ASC
Producatori executivi – ROLAND EMMERICH, UTE EMMERICH, MICHAEL WIMER
Scenariul – HARALD KLOSER & ROLAND EMMERICH
Producători – HARALD KLOSER, MARK GORDON, LARRY FRANCO
Regia – ROLAND EMMERICH
AP 12 – Acordul parintilor pt.copii sub 12 ani
Cu secole în urmă, mayaşii ne-au lăsat calendarul lor, care va ajunge la final în curând. De atunci, astrologii au aflat şi ei despre apocalipsă, numerologii au creat modele numerice care o prezic, geologii afirmă că Pământul şi-a trăit deja viaţa sa de corp ceresc, oamenii de ştiinţă nu pot nega nici ei cataclismul de proporţii epopeice care urmează a avea loc pe pământ în anul 2012. O profeţie ce a pornit de la mayaşi este acum pe larg consemnată, discutată, disecată şi examinată. În 2012 vom afla – am fost avertizaţi.
DESPRE FILM
Primul căruia i-a venit ideea cu privire la anul 2012 a fost scriitorul /producătorul /compozitorul Harald Kloser, co-scriitor al scenariului alături de Roland Emmerich. “Fiecare civilizaţie de pe Pământ are un mit al potopului, al dezastrului apocaliptic” menţionează Kloser. “Lucrurile merg rău, societatea nu mai funcţionează, iar planeta trebuie să o ia de la capăt. Unor oameni li se dă o a doua şansă de a începe o nouă cultură, o nouă societate, o nouă civilizaţie.”
Ideea s-a cristalizat atunci când Kloser şi Emmerich au descoperit acest reper necesar pentru a-şi broda pe el povestea lor contemporană privind sfârşitul. Calendarul mayaş ajunge până la sfârşitul celui de-al 13-lea ciclu al său, pe 21 decembrie 2012 – după această dată nu mai urmează nimic. Acest lucru, fireşte, conduce la întrebarea – dacă acest calendar nu mai continuă, ce va urma? “Veţi găsi milioane de oameni, din toate sferele societăţii, care cred că în 2012 se va produce un fel de schimbare în societate sau o schimbare în ceea ce priveşte spiritul,” afirmă Kloser. Anvergura şi varietatea teoriilor le-au oferit lui Emmerich şi Kloser idei din care să se inspire atunci când s-au apucat să redacteze scenariul.
Esenţialul pentru regizor, care este bine cunoscut pentru producţii de mare succes cum ar fi Independence Day şi The Day After Tomorrow, era să găsească o cale de a individualiza filmul 2012 faţă de alte epopei ale dezastrului. “Cu cât am discutat mai mult cu Harald despre poveste, cu atât mai mult mi-am dat seama că acesta a devenit într-adevăr un punct de referinţă pentru oamenii din ziua de astăzi. Există o mulţime de elemente filozofice şi politice care cred că se adaugă la elementul dezastru.”
Fundamental pentru a reda această idee era ca scenariştii să creeze personaje capabile să treacă prin răsturnări filosofice şi politice, sugerând de fapt că dezastrul se întâmplă la scara întregii umanităţi. John Cusack interpretează rolul principal al lui Jackson Curtis, un scriitor al cărui devotament faţă de romanul său eşuat-dar-potenţial-genial i-a distrus căsnicia, lăsându-i familia într-o stare de instabilitate.
Dar Jackson rămâne un tată loial şi va dovedi că face orice pentru a-şi salva familia. Amanda Peet joacă rolul fostei soţii a lui Jackson, Kate, care păstreaza o legatură de prietenie cu Jackson, dar care a obosit să mai concureze cu munca acestuia, încercând în zadar să-i capteze atenţia. Atunci când plăcile tectonice încep să se deplaseze – distrugând L.A.-ul, care se află în calea lor – Jackson şi familia sa vor începe o călătorie terestră şi aeriană în dorinţa disperată de a supravieţui şi de a vedea noua lume.
În tot acest timp, liderii cei mai importanţi ai guvernelor lumii aveau un plan. Ei nu puteau să salveze întreaga rasă umană, dar puteau salva câţiva oameni, care ar avea şansa de a pune bazele unei noi societăţi. Preşedintele Thomas Wilson, interpretat de Danny Glover, are capacitatea de a înţelege foarte rapid criza cu care urmează să se confrunte omenirea; de asemenea, pentru a preveni isteria în masă, el hotărăşte să ţină informaţia sub lacăt. Chiwetel Ejiofor interpretează rolul consilierului prezidenţial pe probleme de ştiinţă, Adrian Helmsley, care a reuşit să decodeze mesajele pământului şi este hotărât să facă totul pentru a ajuta la salvarea cât mai multor oameni.
Carl Anheuser, şeful Cancelariei prezidenţiale, interpretat de Oliver Platt, chiar dacă pare îngâmfat şi irascibil, este la fel de implicat în salvarea societăţii – cel puţin a acelora care reuşesc să supravieţuiască. Thandie Newton, care interpretează rolul fiicei preşedintelui, Laura, este şocată să descopere că guvernul tatălui său a ascuns omenirii un lucru atât de grav. De fapt, se pare că singurul om din afara guvernului care are idee de ceea ce este pe cale să se întâmple este amfitrionul postului de radio (şi probabil profetul) Charlie Frost (Woody Harrelson), care îşi transmite în eter predicţiile, oricui ar vrea să le asculte.
Scenariul pe care l-au scris Kloser and Emmerich reprezintă cel mai grandios proiect încercat de Emmerich până acum. Pentru a-l transpune pe ecran, el combină efectele speciale şi vizuale, care, menţioneză regizorul, i-au dat libertatea de a alege cel mai bun mod de a da viaţă unei secvenţe. “Scopul este ca spectatorul să nu-şi dea seama ce este real şi ce e realizat pe calculator,” explică scenograful Barry Chusid. “Sperăm ca în final, după ce aţi privit filmul, să vă întrebaţi ‘Unde naiba au găsit muntele pe care să construiască aceste lucruri?’”
De exemplu, echipa de producţie a construit câteva decoruri exterioare mobile pe care regizorul să le poată muta în timp ce actorii aleargă pe sau printre ele. “Roland a amenajat o întreagă stradă de oraş, cu palmieri, betoane, faţade de case, şi le-a pus pe toate pe nişte balansiere gigantice – cu motoare imense – şi a spus, ‘Trebuie să alergi de-a lungul acestei străzi, să te urci într-o maşină şi să demarezi în trombă,’” spune Cusack. Până la final, menţionează el, “am trecut prin apă, foc, pământ, nori de cenuşă, cutremure, aproape prin tot ce ţi-ai putea închipui. Am condus toate vehiculele la care te-ai putea gândi, ieşind din orice dezastru pe care ţi l-ai putea imagina. Am traversat un soi de infern.”
Ceea ce nu a putut fi construit de tâmplari, a fost construit de animatori pe calculator, iar pentru a da viaţă viziunii lui Emmerich, doar efectele speciale puteau face faţă. “Nu este atât de dificil pe cât mi-am imaginat,” afirmă Cusack. “Roland a pus dinainte totul la punct şi îţi prezintă cum va arăta secvenţa atunci când totul va fi gata. Este foarte sigur că-ţi va face plăcere să-ţi imaginezi ceea ce îşi imaginează el.”
“Îmi place aproape totul la acest film,” spune Marc Weigert, care lucrează ca supervizor de efecte vizuale şi co-producător al filmului. “Mai mult de jumătate din film îl reprezintă efectele vizuale. Cred că Roland a găsit o cale de a introduce în acest film aproape orice dezastru natural pe care ţi-l poţi imagina. L.A. este distrus de un cutremur de pământ de 10,5 grade. Yellowstone Park piere într-o erupţie de lavă groasă de treizeci de mile. Dar adevăratul motiv pentru care este atât de amuzant să lucrezi cu Roland este faptul că el aduce ceva nou, ceva diferit fiecărei secvenţe. Ai putea gândi, ‘Hm, am mai văzut filme cu cutremure.’ Ei bine, nu, n-ai mai văzut.”
2012 a devenit până la urmă o producţie enormă, chiar şi pentru Emmerich. Conform celor afirmate de Cusack, “Anvergura filmului este mai mare decât orice am văzut până acum. Fiecare pagină a scenariului era o secvenţă în faţa căreia te întrebai ce anume are Roland în minte, pentru că totul părea atât de ambiţios, atât de imens. Dar ceea ce este interesant atunci când îl priveşti pe Roland pe platou este faptul că el nu intră niciodată în panică. Chiar dacă e înconjurat de decoruri masive sau de un uriaş green screen, el are totul în cap. El ştie exact cum vrea să arate şi este capabil să comande trupe întregi de tehnicieni pentru a face ca totul să meargă cum trebuie.”
Peter Jackson prezintă, în asociere cu TriStar Pictures şi Block/Hanson o producţie Wingnut Films, filmul lui Neill Blomkamp, District 9. Regia este realizată de Neill Blomkamp, după un scenariu de Neill Blomkamp şi Terri Tatchell. Filmul este produs de Peter Jackson şi Carolynne Cunningham.
Acum mai bine de douăzeci de ani extratereştrii au luat primul contact cu Pământul. Oamenii aşteptau din partea lor o atitudine ostilă, sau sperau să preia de la ei noutăţi în materie de tehnologie. Dar niciuna dintre acestea nu s-a întâmplat. Aceşti extratereştrii se refugiaseră pe Pământ, fugind de pe planeta lor. Creaturile s-au stabilit într-un cartier de negri din Districtul 9, din Africa de Sud, iar toată lumea se întreba ce să facă cu ei.
Acum, răbdarea oamenilor în ceea ce-i privea ajunsese la sfârşit. Extratereştrii sunt supravegheaţi de Multi-National United (MNU), o companie privată, neinteresată de bunăstarea extratereştrilor. MNU ar primi recompense uriaşe dacă ar reuşi să aducă în stare de funcţionare puternicul armament cu care erau dotaţi extratereştrii. Până acum însă cei de la MNU nu au reuşit să facă nimic; armamentul nu se activa decât în contact cu ADN-ul extratereştrilor.
Tensiunea dintre pământeni şi extratereştri ajunge la apogeu când agenţii operativi ai MNU încep să-i evacueze pe extratereştrii din Districtul 9, către o nouă bază. Unul dintre operativii MNU, Wikus van der Merwe (Sharlto Copley), contractează însă un virus necunoscut care începe să-i modifice ADN-ul. Wikus devine peste noapte cel mai vânat om de pe planetă, dar în acelaşi timp şi cel mai valoros pentru urmăritori – el este cheia pentru desluşirea secretelor ce învăluie tehnologia extraterestră. Ostracizat şi rămas fără niciun prieten, el nu mai are unde să se ascundă decât în interiorul Districtului 9.
2009, color, ecran scope, 82 min. Premiera: 18 Septembrie 2009. I.M.18 – Interzis minorilor sub 18 ani.
Cu: Bobby Campo, Shantel VanSanten, Mykelti Williamson
Muzica: Brian Tyler
Scenariul: Eric Bress
Producător: Craig Perry, Warren Zide
Regia: David R. Ellis
Este filmul cel mai recent din seria de mare succes “Final Destination”, prima versiune în format 3D, care îi va purta pe fani într-o cursă a groazei.
Nick O’Bannon (Bobby Campo) are o premoniţie îngrozitoare în legătură cu ceea ce ar fi trebuit să fie o zi de distracţie la curse, în care o succesiune ciudată de evenimente declanşează o avalanşă de accidente cu maşini zdrobite şi rămăşiţe de automobile care zboară peste spectatori în tribune, ucigându-i prietenii şi dislocând un planşeu care se prăbuşeşte asupra sa.
Când îşi revine din groaznicul coşmar, Nick intră în panică şi o convinge pe iubita lui, Lori (Shantel VanSanten), şi pe prietenii lor, Janet (Haley Webb) şi Hunt (Nick Zano), să fugă…scăpând de moarte doar cu câteva secunde înainte ca îngrozitorul coşmar să devină realitate.
Crezând că au păcălit moartea, grupul de prieteni speră într-o îmblânzire a sorţii, dar din păcate pentru Nick şi Lori, acesta e doar începutul. În timp ce premoniţiile lui continuă, iar supravieţuitorii dezastrului încep să moară unul câte unul—în condiţii sinistre—Nick trebuie să găsească o cale de scăpare din ghearele morţii, înainte ca el însuşi să ajungă la destinaţia finală.
Cu: Katherine Heigl, Gerard Butler, Eric Winter, John Michaels Higgins, Kevin Connolly şi Cheryl Hynes
Story – Nicole Eastman
Scenariul – Nicole Eastman şi Karen McCullah Lutz & Kirsten Smith
Regia – Robert Luketic
AP 12 – Acordul părinţilor pentru copiii sub 12 ani
Lupta dintre sexe se încinge în Adevărul gol-goluţ, o comedie isteaţă şi sexy despre bărbaţi, femei şi prăpastia dintre felurile în care gândim unii despre ceilalţi, visăm, sau ne încercăm puterea de seducţie asupra sexului opus. Între Katherine Heigl (Knocked Up, “Grey’s Anatomy”) şi Gerard Butler (300) ies scântei pentru că ei sunt doi colegi care par sortiţi să se dispreţuiască veşnic. Ea e hotărâtă să-şi găsească partenerul ideal, scornit de visele ei. El vrea să le transmită femeilor mesajul că trebuie să fie mai realiste şi să admită că bărbaţii nu au decât un singur scop. Dar exact atunci când el se decide să o ajute pe Abby să obţină ceea ce vrea, cei doi îşi dau seama cu stupoare cât de tare se pot atrage firile opuse.
Abby Richter (Heigl) este ambiţioasa producătoare a unui talk-show matinal de televiziune “A.M. Sacramento”, care se mândreşte cu faptul că poate rezolva pe loc orice problemă – orice problemă în afara statutului ei de femeie singură şi nefericită. Când vine vorba de întâlniri şi cunoştinţe, Abby se transformă dintr-o femeie de succes, într-o ghinionistă.
Când rating-ul show-ul ei începe să cadă, Abby este forţată să se asocieze cu proaspătul corespondent special Mike Chadway (Butler), un tip care o irită nespus. Emisiunea lui, “Adevărul gol-goluţ”, promitea că va dezvălui secretele bărbaţilor. Dar emisiunea lui provocatoare, cam şovinistă şi deşănţată, o ofensează pe Abby, care simte c-o ia razna când vede că show-ul face rating-uri fulminante pecetluindu-i lui Mike statutul de angajat favorit al postului de televiziune.
Apoi Abby îl întâlneşte pe Colin, vecinul ei, care e doctor şi neînsurat! El este întruchiparea opusului lui Mike Chadway – e suav, politicos şi nici pe departe o brută — iar Abby nu vrea să mai rateze de data asta. Deşi nu-i convine să recunoască, ea are nevoie acum de expertiza lui Mike în materie de preferinţele bărbaţilor, pentru ca ea să n-o mai dea în bară şi de data asta. În timp ce Mike o consiliază pe Abby, iar ea pune în aplicare tacticile lui de seducţie, ei vor descoperi că sunt victimele unei mari ironii: oricât de diferiţi ar fi, bărbaţii şi femeile împărtăşesc aceleaşi sentimente.
Adevărul despre bărbaţi şi femei: O perspectivă comică
De secole, marii gânditori au filozofat pe tema prăpastiei dintre bărbaţi şi femei şi dintre modul cum văd ei lumea, încercând să afle dacă vor reuşi vreodată să se înţeleagă cu adevărat. Pentru Mike Chadway, fenomenul care a făcut senzaţie la posturile de cablu TV şi care lucrează acum la matinalul televiziunii Sacramento, răspunsul este extrem de simplu: nu fi tâmpit! Bineînţeles că bărbaţii şi femeile se pot înţelege… dar mai ales între cearşafuri, şi numai dacă femeile vor începe să accepte că bărbaţii sunt nişte fiinţe primare, carnale, simpliste, care nu caută decât sexul.
Riscantul punct de vedere al lui Mike a ridicat enorm rating-urile emisiunii, dar a iritat-o la culme pe producătoarea Abby Richter, care susţine o poziţie complet diferită. În lumea lui Abby există dragostea adevărată, iar modul de a o obţine este să găseşti un bărbat care să preţuiască sufletul. Ea e gata să se bată cu Mike pentru a-i dovedi că bărbatul romantic există în realitate, un adevărat cavaler în armură strălucitoare.
Dar este oare adevărat că soluţia se găseşte chiar la mijloc, între punctele de vedere ale lui Abby şi Mike? Aceasta este întrebarea şi provocarea jucăuşă, cu rezultate incredibile, din comedia Adevărul gol-goluţ, care îi reuneşte în aceeaşi echipă pe regizorul Robert Luketic (21, Monster-In-Law, Legally Blonde) şi cuplul neîntrecut de actori de comedii Katherine Heigl şi Gerard Butler.
Luketic afirmă: “Cred că ne dăm seama cu toţii că bărbaţii şi femeile sunt construiţi diferit, iar asta îţi dă libertatea de a te juca cu concepte cum ar fi diferenţa sau apropierea dintre sexe, într-un film care este onest şi franc, dar totodată obraznic şi ireverenţios. Cu siguranţă că suntem egali, dar adevărul este că bărbaţii vor ceva, iar femeile vor altceva – şi că asta îi face să se ciocnească uneori, şi totuşi . . . diferenţele dintre ei fac ca dragostea să fie atât de incitantă şi minunată.”
Un film de QUENTIN TARANTINO
Cu: BRAD PITT, MELANIE LAURENT,CHRISTOPH WALTZ, ELI ROTH
Durata: 2 h 32 minute
În primul an de ocupaţie germană a Franţei, Shosanna (MELANIE LAURENT) este martora execuţiei familiei sale de către ofiţerul nazist Hans Landa (CHRISTOPHER WALTZ). Shosanna cu greu scapă cu viaţă şi reuşeşte să fugă la Paris, unde îşi procură acte false, asumându-şi identitatea unei proprietare de cinematograf.
Într-o altă parte din Europa, locotenentul Aldo Raine (BRAD PITT) organizează un grup de soldaţi americani evrei pentru misiuni de pedeapsă, acţiuni şocante de răzbunare. Ulterior cunoscuţi de duşman drept „ticăloşii”, brigada lui Raine îşi uneşte forţele cu actriţa germană Bridget von Hammersmark (Diane Kruger) într-o misiune de distrugere a liderilor celui de al Treilea Reich.
Soarta îi duce la un cinematograf, unde Shosanna îşi pune la cale propriul plan de răzbunare.
INGLORIOUS BASTERDS a avut o perioadă lungă de „gestaţie”, adică este un proiect care a copt mult şi bine, iar povestea acestui film este cel mai bine amintită prin anecdotele spuse de Tarantino colegilor şi prietenilor săi. Fragmente de poveste şi elemente din scenariu s-au ivit direct şi neaşteptat în conversaţiile dintre Tarantino şi amicii săi. Epopeea misiunii şi-a împrumutat însă titlul de la „Inglorious Basterds”, filmul lui Enzo Castellari din 1978.
Castellari, care are un rol cameo în film explică „este o poveste complet diferită, este o creaţie proprie a lui Quentin, nu este un remake – ci este ceva ceea ce eu am inspirat.”
Producătorul Lawrence Bender îşi aminteşte că l-a auzit pe Tarantino citindu-i fragmente de scenariu „S-a întâmplat cu cel puţin zece ani în urmă; el era în biroul meu şi citea scene care m-au dat pe spate. M-am gândit: „trebuie să facem filmul ăsta”. Bender avea nevoie de răbdare. Scenariul avea să treacă prin multe transformări în această perioadă. Pe măsură ce anii treceau, titlul rămânea acelaşi, dar complotul se schimba, astfel că la un moment dat, Tarantino s-a gândit că proiectul ar fi mai potrivit unui mini-serial, sau la varianta de a rămâne un roman.
Eli Roth care interpretează rolul lui Donny Donowitz îşi aminteşte:”Prima mea întâlnire cu INGLORIOUS BASTERDS a fost în decembrie 2004, când l-am auzit pe Quentin interpretând întreg monologul lui Hitler. A fost primea mea experienţă cu ceea ce numesc acum „Teatrul Quentin Tarantino”, în care el scrie şi interpretează toate personajele.”
Pe 2 iulie 2008, Tarantino a terminat schiţa finală a „INGLORIOUS BASTERDS”. Pe 6 iulie, nerăbdător şi entuziast, Bender s-a întâlnit cu Tarantino pentru a discuta proiectul şi provocările legate de acesta. Bender îşi aminteşte „Am vorbit despre scenariu şi despre unde vom turna filmul. Am discutat despre multe locuri de pe glob, dar ne-am concentrat atenţia asupra Germaniei, în mod special asupra Berlinului.”
Tarantino i-a spus lui Bender că doreşte ca filmul să fie gata pentru Festivalul Filmului de la Cannes 2009, un obiectiv aproape imposibil de atins. „I-am spus: Ar trebui să începem pre-producţia mâine şi să turnăm de mâine în paisprezece săptămâni. Ceea ce înseamnă că am fi în Germania înainte să încheiem acordul de finanţare. Avem de făcut castingul, echipele, să găsim locaţiile, să facem toată treaba înainte să avem finanţare.”
Producătorul executiv Lloyd Phillips afirmă „Primele 2-4 săptămâni au fost nebuneşti, totul se petrecea atât de repede. Am lucrat 24 de ore pe zi cu două fusuri orare, echipe şi probleme de contabilitate. Pentru că ştiam că vom începe la o dată anume, aveam nevoie ca toată lumea să-şi concentreze atenţia. Dacă nu am fi avut o echipă grozavă, unită, nu am fi putut respecta data. Într-adevăr am avut o echipă remarcabilă.”
Tarantino şi producătorii i-au trimis scenariul lui Brad Pitt şi au început să imagineze castingul. De fapt, Brad Pitt a fost primul actor care a primit un rol în film, cel al locotenentului Aldo Raine. Tarantino a luat avionul spre Franţa pentru a se întâlni cu actorul. Regizorul spune despre Pitt” Este un tip nemaipomenit. Nici nu m-am gândit vreo clipă la altcineva”
Diane Kruger, care a crescut în Germania, iar în prezent locuieşte la Paris, a considerat că un casting internaţional este ceva revigorant pentru lumea cinema-ului. „Fiind europeană, eu chiar apreciez aşa ceva. Cred că e grozav că Quentin a avut curajul să facă asta. Aduce autenticitate. Diferitele limbi au melodicitate diferită, şi este amuzant să vezi oameni care nu se înţeleg unui pe alţii.
Deşi Bridget von Hammersmark a fost unul dintre rolurile distribuite la urmă, Tarantino a plăcut-o pe Kruger instantaneu. Producătorul executiv Erica Steinberg comentează: „Diane are simţul umorului lui Quentin. Când a citit scenariul, l-a cucerit. Nu era ceva ce a trebuit să înveţe. A înţeles dialogul pe loc.”
Bridget von Hammersmark este un personaj foarte nostim” spune Kruger. „Este o vedetă de film a anilor ’40, un fel de Marlene Dietrich sau Hildegarde Knef. Ceea ce este deosebit în ce o priveşte e că a decis să rămână în Germania în timpul războiului, atitudine care o face foarte iubită de germani. Este o persoană familiară regimului nazist, dar în realitate este spioană britanică.”
Printre primii actori distribuiţi în INGLORIOUS BASTERDS este şi Daniel Brühl, un erou de război devenit star de cinema, Frederick Zoller. „Este chipeş şi nostim, mare iubitor de cinema. Trebuie să lupte din greu să o cucerească pe Shosanna şi se străduieşte pe tot parcursul filmului. Nu poate să suporte ca o fată să îl trateze atât de rău şi să nu aibă niciun respect pentru sentimentele lui.”
Brühl a călătorit la Paris pentru a da o probă cu un grup de actriţe franceze care îşi doreau rolul Shosannei. A existat un moment de alchimie între el şi Melanie Laurent, actriţă şi regizoare nominalizată la Palme d’Or pentru film scurt la Festivalul de la Cannes din 2008 şi câştigătoare a premiului Cesar pentru cea mai bună tânără speranţă.
Pentru rolul colonelului Hans Landa, Tarantino a fost foarte precaut şi pretenţios. Dar Christopher Waltz a fost cel care l-a impresionat pe loc. „ A început audiţia, şi Quentin l-a auzit citind” îşi aminteşte Bender. „Quentin şi cu mine ne-am privit în ochi, şi am putut vedea în ochii lui, după cum şi el a văzut în ochii mei că l-am găsit. Era uimitor cum Quentin îşi făcea atâtea griji şi, câteva ore mai târziu, apare un tip care vorbeşte engleza, franceza, germana. A fost mortal.”
Restul „Nemernicilor” au primit rolul ca la coadă. Till Schwieger îl joacă pe Hugo Stiglitz, şi este un mare fan al lui Tarantino. Atât de înfocat admirator, încât şi-a numit prima companie de producţie Mr. Brown Entertainment, după numele personajului lui Tarantino din RESERVOIR DOGS.
Tarantino i-a spus lui Roth că a avut în minte un anume model de actor pentru rolul lui Donowitz când a scris scenariul, înainte ca Roth să vadă despre ce e vorba. „Citem versiunea finală a scenariului când, deodată, Quentin mi-a spus: cred că tu ai fi într-adevăr bun în rolul lui Donowitz”. Mi-am imaginat că va fi ca în DEATH PROOF, şi că trebuie să fie un rol mic. Apoi, am citit scenariul şi m-am gândit: Acesta este un rol principal. Unul dintre personajele importante din film”
Actorul german Gedeon Burkhard, care îl joacă pe Wilhelm Wivki, a aşteptat ani de zile oportunitatea de a interpreta un rol în INGLORIOUS BASTERDS – opt ani, mai precis. „Ne-am întâlnit acum opt ani la Viena” îşi aminteşte Burkhard. După aceea ne-am revăzut în Los Angeles, unde mi-a spus că scrie scenariul unui film despre cel de al doilea Război Mondial şi mi-a spus că se gândeşte la mine pentru rolul unui tip care vorbeşte două limbi şi care poate traduce. După aceea n-am mai auzit nimic despre film. Şi dintr-odată, am auzit că se află în Germania şi că face casting. Eram surescitat, nervos, emoţionat şi aşteptam să văd dacă mă cheamă la audiţie. În cele din urmă, m-a chemat, am primit rolul şi de atunci sunt pururea zâmbitor.”
Rolul francezului Marcel, prietenul şi confidentul Shosannei i-a revenit lui Jacky Ido. „Marcel este o persoană ce caută puritatea în lume, ceva complet distrus” Marcel şi Shosanna împărtăşesc acest obiectiv. „Împreună, încearcă să restabilească un dram de puritate”.
Actorul irlandez Michael Fassbender a fost distribuit în rolul criticului de cinema, britanicul Archie Hicox. Şi aici era din nou nevoie de un actor care să vorbească două limbi. „Tatăl meu este german. Am plecat de acolo când aveam doi ani, dar călătoream destul de des în Germania când eram copil” explică Fassbender.
Sylvester Groth l-a jucat pe Goebbels în „Mein Fuhrer” de Dani Levy. „Este epuizant să joci acest personaj, deoarece se schimbă de la un moment la altul. E imposibil, dar nemaipomenit. Pentru un actor, e ceva fantastic” afirmă Groth.
Actorul german August Diehl îl interpretează pe maiorul Hellstrom. „Cred că Hellstrom e un tip care îşi doreşte să fie ca Landa. E un pic cam supărat pe cariera lui. Hellstrom vede în „La Louisiane” o mare şansă şi un nou început pentru el.”
Julie Dreyfus a primit rolul Francescăi Mondino. „Quentin a scris acest rol pentru ea. A fost Francesca din prima zi. Ea este întotdeauna cea mai nervoasă, cea care trebuie să-şi ştie replicile, are nevoie de traducere, şi munceşte într-adevăr pe rupte, vine pe platou, iar Quentin îi face zile grele pentru că face parte din familie” spune Pilar Savone, producător asociat.
Cu:JOSEPH GORDON-LEVITT, JONATHAN PRYCE, SAID TAGHMAOUI şi DENNIS QUAID
Regia:STEPHEN SOMMERS
Scenariul: STUART BEATTIE, DAVID ELLIOT; PAUL LOVETT
Bazat pe G.I. JOE® Characters ale Fabricii de Jucării Hasbro
Durata: 135 minute
Va mai amintiţi de soldăţeii de jucărie lansaţi de Hasbro în anii ’60?
Au devenit acum personaje în carne şi oase…
Din munţii Asiei Centrale până în deşertul Egiptului, printre străzile aglomerate ale Parisului sau pe sub calota de gheaţă a Polului Nord, echipa operativă de elită cunoscută sub numele de G.I. JOE parcurge o călătorie fascinantă, o aventură non-stop. Membrii echipei vor folosi ultimul răcnet în materie de tehnologie de spionaj şi echipament militar pentru a lupta împotriva unui traficant de arme şi a unei organizaţii numite Cobra care urmăresc să arunce lumea în haos.
Note de producţie
Simpla menţiune a numelui G.I. JOE conjură imediat imagini de eroism, patriotism şi un fel de duritate, de rigoare, necesare îndeplinirii unei misiuni. Acest lucru este binecunoscut de milioane de copii, generaţii G.I. JOE, care au făcut cunoştinţă cu membrii echipei încă din 1964, când au fost lansaţi pe piaţă de Fabrica de Jucării Hasbro. „Toată lumea recunoaşte personajele de îndată ce le pronunţi numele” afirmă Lorenzo di Bonaventura, unul dintre producătorii filmului „G.I JOE: Ascensiunea Cobrei”. Popularitatea bravilor soldăţei avea să persiste şi în perioada de după războiul din Vietnam , pentru ca în 1983 să se confrunte cu o mare provocare. În acel an, figurinele de 30 cm aveau să apară în dimensiunea de 10 cm, mai uşor de manevrat, iar copiii au început să facă noi colecţii.
În „G.I JOE: Ascensiunea Cobrei” apar următorii eroi: RIPCORD, un expert în arme; SNAKE EYES, un luptător ninja care mânuieşte câteva săbii Katana şi un pistol Glock, fiind totodată un expert în arte marţiale, în misiuni de urmărire şi infiltrare; SCARLETT, dură, războinică şi strălucitoare, de asemenea o expertă în arte marţiale ce mânuieşte cu perfecţiune şi un Crossbow Pistol, cu gaz; BREAKER, specialist în descifrarea codurilor, în electronică şi tehnologie super avansată; GENERAL HAWK, care este comandantul echipei; COURTNEY „COVER GIRL” KREIGER; o fermecătoare top-model, fugară şi devenită spion şi asistenta personală a generalului Hawk; şi, desigur, DUKE, un combatant veteran neînfricat; el este liderul G.I. JOE şi personificarea soldatului model.
„Fiecare dintre ei are o abilitate specială, un talent deosebit, şi toţi ceilalţi membri ai echipei contează pe aceasta” spune di Bonaventura.
În 1985 a fost lansat un serial de desene animate cu aceste personaje, care a devenit rapid un succes. Toţi copii îndrăgeau echipa G.I Joe, ce devenise un model de viaţă, de prietenie, de loalitate. În scurt timp de la lansarea serialului, personajele aveau un succes şi mai mare decât la debut, în anii ’60.
Pentru revista de benzi desenate, Hasbro a ales parteneriatul cu Marvel Comics.
Producătorul de la Hollywood Lorenzo di Bonaventura şi compania sa de producţie, di Bonaventura Pictures, au manifestat un interes puternic faţă de ideea unui film G.I. Joe, şi au început discuţiile cu Hasbro în vederea proiectului. „Lorenzo s-a întâlnit cu Brian Goldner şi au discutat ideea unui film artistic G.I. Joe” afirmă producătorul executiv Erik Howsam. Howsam a fost el însuşi un copil din generaţia G.I. Joe. „De la patru ani, am crescut cu soldăţelul de 30 cm G.I. Joe, iar când eram de 11 ani, a fost reinventat cel din anii ’80. Dădeam fuga de la şcoală spre casă să văd desenele animate, cumpăram revistele şi toate jucăriile. Când Lorenzo a spus că unul dintre proiectele la care lucrează este G.I JOE, mi s-au luminat ochii.”
Deşi la început drepturile pentru G.I. JOE au fost cumpărate de Paramount, di Bonaventura, care a avut succes şi cu TRANSFORMERS, în 2007, -o altă proprietate Hasbro- a achiziţionat în cele din urmă proiectul.
Ceea ce îl face pe „G.I JOE: Ascensiunea Cobrei” să fie deosebit de alte filme realizate după benzi desenate este numărul mare de personaje complexe, fiecare dintre ele având calităţi şi un trecut propriu. „Ştiu câteva reviste de benzi desenate care au devenit filme, dar cred că acesta este aparte. Are o întreagă echipă de specialişti de elită, toţi nişte eroi, nu prezintă doar un singur erou care se confruntă cu demonii. Mai există şi un grup de băieţi răi, astfel că se transformă într-o luptă bine versus rău, G.I JOE versus Cobra,” observă Beattie.
Cu totul special prezentat este spiritul de camaraderie între membrii echipei H.I. JOE, încă o calitate care lipseşte de obiocei din alte poveşti desenate.
Pentru distribuţie, Sommers şi di Bonaventura au vrut să rămână fideli revistelor de benzi desenate şi au ţinut să aibă o echipă de actori internaţionali, cât mai poligloţi posibil.
În conştiinţa publică a fost creată şi susţinută imaginea soldatului american viril şi dur, care apare în film întruchipat de personajul DUKE. „DUKE este simbolul multor valori militare” afirmă producătorul executiv Erik Howsam. „Este un tip incredibil de loial prietenilor săi, care ar face totul pentru ei. Ar fi în stare să facă totul pentru ţara sa. Este un lider înnăscut”
„DUKE îmi aminteşte într-un fel de personajele interpretate de John Wayne şi Clint Eastwood, cu care am crescut” mărturiseşte di Bonaventura. „Este un bărbat care vorbeşte puţin, deşi are o natură complexă. Iubeşte profund, şi are grijă să-şi cultive prieteniile, nu îi este teamă să se exprime cu privire la ele.”
Pentru acest personaj-simbol realizatorii l-au ales pe actorul Channing Tatum.
„Este exact ca şi DUKE, fetele se vor îndrăgosti de el, iar băieţii vor dori să fie ca el. Nu numai că se potriveşte perfect ca aspect fizic, dar are trăsături de caracter care îl aseamănă cu personajul” adaugă Howsam.
Channing Tatum s-a oferit să-şi facă singur o mare parte din cascadorii. „Channing este un atlet înnăscut” afirmă coordonatorul cascadelor R.A. Rondell. „Nu îţi trebuie o dublură pentru el. Poate să le facă el pe toate.”
Prietenul apropiat al lui DUKE este RIPCORD, cu care este camarad în Forţele Speciale de 10 ani. „RIPCORD este genul de soldat căruia DUKE îi poate încredinţa chiar şi viaţa. Poate fi nostim, dar atunci când încep să zboare fulgii, este genul de tip pe care îţi doreşti să îl ai de partea ta. Are abilităţi exemplare şi joacă un rol important în conflictul dintre G.I. JOE şi Cobra” afirmă Tatum.
Cele două personaje dezvoltă un tip de prietenie asemănător celui din filmele „Lethal Weapon”. Pentru acest rol, realizatorii aveau nevoie de un actor amuzant, dar şi raţional, dur, inteligent. „L-am văzut pe Marlon Wayans într-un filmuleţ numit „Requiem for a Dream”, unde am simţit profunzimea pe care o are” afirmă producătorul. „Lui Marlon îi este uşor să fie nostim, dar în acelaşi timp este şi un actor foarte bun”
Wayans a avut o copilărie săracă. Locuia împreună cu cei 9 fraţi, şi în timp ce îi privea pe alţi copii cum se joacă cu figurinele-soldăţei, el şi fraţii săi trebuiau să improvizeze. „Ne jucam cu gândaci, pe care îi vopseam verzi, ca să ne facem propria echipă G.I. JOE” glumeşte el cu o undă de sarcasm. „Îmi doream să mă joc cu soldăţeii, iar acum mi se pare amuzant să fiu un G.I. JOE”.
Un personaj pe care fanii GI JOE abia aşteaptă să-l vadă prinzând viaţă este SNAKE EYES, luptătorul ninja. Pentru el a fost ales actorul de origine scoţiană Ray Park, care l-a interpretat pe Darth Maul în „Star Wars Episode 1: The Phantom Menace”. Parks a fost mare admirator al filmelor cu arte marţiale încă din copilărie şi obişnuia să se joace împreună cu frăţiorul lui cu Action Man, echivalentul britanic al lui G.I. JOE.
Park a fost aşa de entuziasmat de rolul lui Snake Eyes încât şi-a făcut propria înregistrare şi a trimis-o producătorilor, pentru audiţie. „Mi-am făcut propria bandă pentru audiţie, am trimis-o şi am scris „Acesta este SNAKE EYES” Am mers în oraş şi mi-am cumpărat echipament de comando, o grămadă de ustensile ninja.”
Actorul francez Said Taghmaoui a fost distribuit în rolul lui BREAKER, expertul în comunicaţii, care uneori, are probleme cu propriul mod de a comunica. Pentru rolul lui HEAVY DUTY, alegerea perfectă a fost întruchipată de actorul de origine nigeriană Adewale Akinnuoye-Agbaje. SCARLETT este frumoasă de pică, astfel că alegerea cea mai bună a fost Rachel Nichols. „Scarlett este una dintre cele trei frumuseţi ale filmului. Eroina este extrem de inteligentă, şi nemaipomenit de frumoasă.” Cea de a doua frumuseţe este COURTNEY „COVER GIRL” KREIGER”, interpretată de manechinul ceh Karolina Kurkova. În fine, cea de a treia frumuseţe care-ţi taie răsuflarea este BARONESA, care are un trecut ce-o o bântuie şi o motivează. Deşi baroana originală, din revistele desenate era brunetă, realizatorii şi-e permis fantezia de a o distribui pe actriţa britanică blondă Sienna Miller.
Când Margaret (SANDRA BULLOCK), un important editor de carte din New York riscă să fie repatriată în Canada sa natală, obişnuită să gândească rapid declară că este de fapt logodită cu asistentul ei, Andrew (RYAN REYNOLDS), care nu bănuieşte nimic şi pe care îl chinuie de mai mulţi ani. El este de acord să îi facă jocul, dar impune câteva condiţii proprii.
Surprinzătorul cuplu se îndreaptă către Alaska, pentru a cunoaşte capricioasa familie a lui Andrew (MARY STEENBURGEN, CRAIG T. NELSON, BETTY WHITE), iar tânăra femeie care la oraş deţinea întotdeauna controlul se trezeşte prinsă într-un şir de situaţii comice tipice, ca de “peşte pe uscat”. Pregătind o nuntă neaşteptată şi urmăriţi de un ofiţer al Biroului de Imigrare, Margaret şi Andrew acceptă fără prea multă tragere de inimă să respecte acest plan, în ciuda consecinţelor sale.
Din distribuţia acestei comedii de vară mai fac parte: MALIN AKERMAN (“27 Dresses”) în rolul lui Gertrude, tânăra femeie plină de viaţă pe care Andrew a lăsat-o în urma lui; câştigătorul Premiului Tony DENIS O’HARE (“Baby Mama,” “Michael Clayton”) în rolul unui ofiţer hotărât al Biroului de Imigrare, şi OSCAR NUÑEZ (“The Office”), în rolul unui dansator exotic lipsit de orice exotism.
Anne Fletcher (“Step Up,” “27 Dresses”) regizează acest film după un scenariu original de Peter Chiarelli. David Hoberman şi Todd Lieberman de la Mandeville Films (“Beverly Hills Chihuahua,” “Traitor”) sunt producătorii. Producătorii executivi sunt Alex Kurtzman, Roberto Orci, Mary McLaglen şi Sandra Bullock. Oliver Stapleton (“The Cider House Rules,” “The Waterhorse: Legend of the Deep”) este director de imagine. Nelson Coates (“Runaway Jury,” “Antwone Fisher”) este designer de producţie, iar Catherine Marie Thomas (“27 Dresses,” “A Prairie Home Companion”) – designer de costume.
Realizatorii filmului găsesc o multitudine de momente comice în “The Proposal”
Un lucru a atras-o pe regizoarea Anne Fletcher la filmul “THE PROPOSAL”, mai mult decât orice altceva — comedia. “Îmi place comedia atât de mult, încât consider că a făcut dintotdeauna parte din fibra fiinţei mele,” spune Fletcher. “Eu însămi am lucrat ca actriţă de scheciuri şi improvizaţii. Comedia mă face fericită ! După ce am regizat ‘Step Up,’ mi-am dorit să fac o comedie. Dar nu poţi să te arunci pur şi simplu asupra unui proiect. Mai întâi trebuie să îţi demonstrezi valoarea.”
Fletcher şi-a demonstrat valoarea cu comedia romantică din 2008 “27 Dresses”. “Am avut şansa să îmi “exersez” puţin mâna pentru comedii. Şi apoi s-a ivit proiectul ‘The Proposal’, care era plin de momente comice,” spune regizoarea. “Sandra Bullock este un geniu al comediei. Nu există altcineva cu care să se poată compara. Am fost absolut uluită de profesionalismul ei, talentul, gândirea şi simţul umorului pe care le-a demonstrat. Iar Ryan Reynolds este la rândul lui unic – un soi de combinaţie între Jack Lemmon şi Chevy Chase.”
Producătorul Todd Lieberman s-a simţit atras de premisa filmului: “Am reacţionat la ideea de relaţie între o femeie mai în vârstă şi un bărbat mai tânăr. Dinamica celor două personaje este cu adevărat comică,” spune Lieberman. “Avem un asistent care a visat să lucreze ca editor toată viaţa lui, dar care se mută la New York şi începe să lucreze pentru o şefă absolut odioasă.”
Margaret Tate – sau, altfel spus, “şefa cea odioasă” – a uimit-o pe Fletcher. “La început, Margaret este o femeie de afaceri, dură, interesată doar de munca ei. Vrea să ajungă cât mai sus – ăsta este unicul ei ţel în viaţă,” spune regizoarea. ”Când o studiezi mai atent, vezi că are o mulţime de defecte. Margaret e foarte dură la început, dar pe parcursul filmului redevine ea însăşi.”
Scenaristul Peter Chiarelli o consideră pe Margaret o directoare extrem de competentă. “Dar ca femeie, a fost nevoită să îşi menţină multă vreme această mască de control absolut, ca să nu fie văzută niciodată într-un moment de slăbiciune,” spune Chiarelli. “Asta o consumă. A sacrificat multe ca să ajungă să se bucure de un succes atât de mare. Omul cu care are cea mai apropiată relaţie din viaţa ei este asistentul ei. Ideea filmului mi-a venit după experienţa mea de la Hollywood, unde am lucrat cu directori de uriaş succes şi asistenţii lor,” continuă Chiarelli. “Între aceste două poziţii se formează o relaţie intimă – deşi şefii nu ştiu nimic despre asistenţii lor. Prioritatea mea a fost întotdeauna să surprind aspectele comice.”
Ca urmare, spune Chiarelli, şi-a pornit povestea de la întrebarea ce s-ar întâmpla dacă unul dintre aceşti şefi ar trebui să arate cum este cu adevărat. Margaret Tate este acest şef. “Personajul lui Margaret a fost construit aşa cum se construiesc de obicei personajele masculine, care sunt de obicei cele mai “suculente”,” spune Sandra Bullock, care joacă rolul lui Margaret. “Şefii au voie să fie complicaţi, neatrăgători, ursuzi, dificili şi amuzanţi – dar personajele feminine nu sunt de obicei descrise aşa.”
Partenerul ei din film, Ryan Reynolds, este de acord: “De obicei, comediile sunt puse în mişcare de personaje masculine. Dar îmi place grozav când lucrurile se întâmplă altfel. Aici, personajul lui Sandy este opresorul.” Dar Reynolds, care joacă rolul lui Andrew, asistentul ei, spune că i-a făcut mare plăcere să scoată acest opresor din zona sa de confort. “Această femeie-lider este adusă de asistentul ei în sălbăticia Alaskăi. Ea a petrecut deja trei ani alături de tipul ăsta, dar nu ştie absolut nimic despre el – nici măcar de unde este. E foarte amuzant când ea apare în această comunitate mică şi se simte “ca un peşte pe uscat” – pe cât de mult e omeneşte posibil să te simţi aşa.”
“Descoperi foarte curând că persoana pe care o credeai dominantă nu este de fapt aşa. În realitate, Andrew este cel care deţine controlul,” spune Bullock. “Asta chiar o surprinde pe Margaret. S-a bazat pe el atât de mult în ultimii ani, încât fără el nu îşi poate face treaba – de asta nu vrea să îl lase să avanseze în carieră. Omul care e în stare să îmblânzească scorpia nu trebuie să aibă în mână un ciomag sau să vorbească tare. El e cel care ştie exact cum este ea cu adevărat.”
“Consider că Andrew e un tip cu adevărat nobil,” spune Chiarelli. “Ar fi putut să aleagă calea mai uşoară: să rămână în Alaska şi să facă ceea ce toată lumea se aştepta, adică să preia afacerea familiei. Dar el a preferat să îşi croiască propriul drum. Nu cere favoruri din partea nimănui. De fapt, el face treaba cea mai grea, fiindcă ştie că astfel va avea parte de cea mai bună experienţă. “La începutul filmului, Margaret nu ştie nimic din toate astea despre el,” continuă Chiarelli. “Deci are multe de descoperit. Ea ajunge să îşi dea seama că el a luat o decizie dificilă şi a înaintat în viaţă prin forţe proprii. Cam la fel a procedat şi Margaret în cariera ei.”
“Filmul îmi aminteşte de acele comedii foarte bine construite, despre o relaţie care scârţâie, apoi se redresează şi apoi iar are probleme. Nu se mai scriu asemenea filme acum,” spune Bullock. “Încă de la bun început, din felul în care Anne Fletcher concepe cadrul, Oliver Stapleton aşează luminile şi peisajul este folosit în comedie, îţi dai seama că nu facem o comedie romantică uşurică şi superficială. Cred că mai potrivit ar fi să spun că este o comedie trăsnită, nu romantică.”
Cu John Travolta, Denzel Washington, John Turturro, Luis Guzman, Michael Rispoli şi James Gandolfini.
Regia – Tony Scott
Producţia
În 1 2 3 S-a furat un tren, Denzel Washington interpretează rolul impiegatului de metrou din New York City, Walter Garber, a cărui zi obişnuită de lucru este aruncată în haos de o faptă criminală: deturnarea unui tren. John Travolta interpretează rolul lui Ryder, mintea criminală aflată în fruntea unei bande de patru infractori înarmaţi, care ameninţă că vor executa pe pasagerii trenului dacă într-o oră nu vor primi o răscumpărare uriaşă.
În timp ce tensiunea creşte până la incandescenţă, Garber se foloseşte de faptul că ştie fiecare detaliu din subteran ca pe propriile buzunare, încercând să-l păcălească pe Ryder şi să-i salveze pe ostateci. Dar o întrebare rămâne fără răspuns chiar şi pentru Garber: în condiţiile în care tâlharii ar obţine banii, pe unde ar putea scăpa?
DESPRE FILM
Regizorul Tony Scott imaginează deturnarea trenului de metrou şi încleştarea ce a urmat între poliţişti şi infractori ca pe un joc sinistru de-a şoarecele şi pisica, în care un impiegat obişnuit, interpretat de Denzel Washington, trebuie să lupte cu un killer periculos, interpretat de John Travolta în actualul thriller de acţiune 1 2 3 S-a furat un tren..
Washington afirmă că a fost atras de acest action-thriller pentru că în centrul acţiunii sale se află un personaj neobişnuit. “El nu este poliţist, ci un simplu angajat la metrou,” explică actorul.
În mod similar, John Travolta a descoperit că personajul său, Ryder, este plin de valenţe nebănuite. “Dacă ai un rol negativ te simţi eliberat, pentru că tipii din rolurile pozitive trebuie să fie reţinuţi,” explică Travolta. “Când ai un rol negativ, poţi să-i construieşti singur structura morală, extrem de diversă, şi de obicei ieşită din tiparele obişnuitului. Într-un asemenea rol pot să fiu sălbatic şi totodată calm, sau dur, şarmant, sau oricum vreau eu.”
The Taking of Pelham 1 2 3 a fost la început un roman de succes al lui John Godey. Întrebarea esenţială a romanului îi ţine pe cititori în tensiune. Cine ar putea deturna un tren de metrou? Ar trebui să fii nebun să faci aşa ceva – metroul este un sistem închis.
Chiar dacă obţii banii, nu ai pe unde să scapi. Romanul a fost transpus pe ecran pentru prima dată în 1974, avându-l pe generic pe Walter Matthau şi Robert Shaw, iar astăzi este considerat un film clasic. De data aceasta realizatorii au făcut o nouă adaptare – Scott, scenograful Brian Helgeland, şi producătorii Todd Black, Jason Blumenthal, şi Steve Tisch – nu consideră că au realizat un remake al filmului clasic, ci mai degrabă un film cu identitate proprie.
Ei s-au întors la romanul de bază, reluând povestirea ca pe un thriller contemporan şi reinventând-o pentru un New York modern, din ziua de azi. “Este o poveste extraordinară, dar nu este cunoscută noii generaţii de spectatori de film,” spune Scott. “Lumea, şi în special New York City, s-au schimbat extrem de mult din 1974.”
Această nouă interpretare a povestirii diferă esenţial faţă de prima adaptare şi în mai multe privinţe. “Pe mine m-a interesat să dezvolt mai mult relaţia dintre impiegat şi tâlhar,” recunoaşte Helgeland. “Mi s-a părut că nici romanul şi nici prima adaptare a lui nu i-au forţat pe Garber şi pe Ryder să se pună unul în pielea celuilalt, pentru a-şi da seama de intenţiile inamicului.”
Impiegatul Garber încearcă să-şi spele reputaţia: el fusese acuzat de luare de mită, iar asta cauzase retrogradarea sa din funcţia de administrator în cea de dispecer de mişcare. Pata aceasta îl face să se lupte cu toate puterile cu atacatorul. “El crede că dacă va reuşi să-i ajute pe oamenii din tren, în felul acesta va răscumpăra răul făcut,” spune Helgeland. “Garber vrea să-şi spele păcatele.”
La polul opus, Ryder vrea răzbunare. Ryder, întruchipat de Travolta este fantastic de inteligent, dar în acelaşi timp un maniac coleric, care în unele momente arată îndurare, pentru ca într-o fracţiune de secundă să explodeze într-o criză de furie oarbă. În viaţa sa anterioară, el a lucrat pe Wall Street şi a fost închis pentru delapidare; acum, printre motivaţiile lui ascunse se află dorinţa de a se răzbuna pe New York City.
Personajele se află la poluri opuse, la fel ca şi mediile din care provin. “Garber lucrează la direcţia de mişcare, MTA NYC Transit, care se află la suprafaţă,iar atunci când noi am vizitat-o, am constatat că este extrem de tehnologizată, de parcă ne aflam la NASA,” spune Scott. “Am prezentat această lume, liniştită, curată şi cu tehnologie avansată şi am pus-o în contrast cu lumea întunecoasă şi periculoasă a tunelurilor din măruntaiele metroului new-yorkez.”
Regizorul a susţinut că nu există decât o singură modalitate de a-şi transpune viziunea. “Tony a ţinut foarte mult să filmeze pe viu tunelurile, când am decis să facem filmul,” îşi aminteşte Barry Waldman, producătorul executiv. “El vroia să obţină zgomotul specific şi senzaţia de teamă pe care ţi-o dau trenurile gonind pe şine, astfel încât metroul să devină un al treilea personaj alături de Denzel şi John.”
Scott a filmat timp de patru săptămâni, cea mai lungă perioadă de filmare în reţeaua de metrou de la New York care a fost realizată vreodată. Producţia a obţinut accesul în zona NYC Transit, drept care n-a mai fost acordat niciunei echipe de filmare până acum, nici măcar echipei care turnase filmul iniţial.
Filmările în tunel sunt o experienţă extrem de stresantă datorită coloşilor de 400 de tone care trec zăngănind pe lângă tine la numai câteva zeci de centimetri, în timp ce contactorii electrici de şină se află la numai câţiva centimetri de tine, cu cei 600 de volţi ai lor. “Când te afli pe peron nu-ţi dai seama de dimensiunea uriaşă a trenurilor,” explică Washington. “Dar când te afli jos, pe şine, trenurile sunt nişte monştri care gonesc cu viteze de 60 – 80 de kilometri pe oră. Suflul lor poate să te dărâme dacă nu te ţii bine pe picioare.”
Angajaţii NYC Transit i-au supravegheat îndeaproape ca să le asigure securitatea; totuşi actorii şi echipa de filmare au fost preveniţi, ca şi toţi cei care intră în tunel, că trenurile pot apărea pe orice şină, oricând şi din orice direcţie…
Gen: Comedie / Satira
Regia: Dan Mazer
Scenariul: Sacha Baron Cohen
Cast: Sacha Baron Cohen – Bruno, Alice Evansă – Herself, Emerson Brooks – NBC Reporter
Producatori: Sacha Baron Cohen, Dan Mazer, Jay Roach
Dupa Borat, Sacha Baron Cohen se intoarce pe marile ecrane cu un nou personaj incendiar: BRUNO. Mult mai scandalos si obscen, de-a dreptul socant si incredibil de amuzant, BRUNO este un fashion reporter gay care si-a propus sa ajunga ,,cel mai celebru austriac de la Hitler incoace”.
Auto-proclamat ,,vocea televiziunii tinerilor austrieci”, BRUNO este gazda faimoasei emisiunii tv FUNKYZEIT. Obisnuit cu celebritatea, BRUNO cunoaste responsabilitatile pe care le are o vedeta fata de fanii sai, motiv pentru care nu lipseste de la prezentarile de moda, tratamentele faciale si sedintele de epilare. Totul pana in momentul in care a aflat ca emisiunea sa a fost scoasa din grila de programe. Singur si trist, BRUNO realizeaza ca este pana la urma un luptator si se decide sa cunoasca faima la ea acasa, adica la Hollywood. Ajutat de Lutz, fostul asistent al asistentului sau de la Funkyzeit, BRUNO este acum gata sa faca orice pentru a cunoaste celebritatea mondiala!
BRUNO, cu siguranta cel mai controversat personaj in cea mai scandaloasa comedie.
AP12 – Cu acordul parintilor pentru copii sub 12 ani
Cu: Daniel Redcliffe, Rupert Grint, Emma Watson, Helena Bonham-Carter, Robbie Coltrane
Regia: David Yates
Încurajaţi de reîntoarcerea Lordului Cap de Mort, Devoratorii Morţii stârnesc haosul atât în lumea Încuiaţilor cât şi în lumea magicienilor, iar Hogwarts nu mai poate rămâne raiul care era pe vremuri. Harry simte că în castel se ascund multe alte pericole, iar Dumbledore îl pregăteşte tot mai intens pentru lupta finală care se apropie cu repeziciune. El are nevoie de Harry pentru a-l ajuta să descopere secretul scutului de apărare al lui Cap de Mort—informaţii esenţiale ce sunt cunoscute numai de fostul profesor al poţiunilor de la Hogwarts, Horace Slughorn.
Urmărind cu asiduitate acest gând, Dumbledore îl momeşte pe fostul său coleg să revină la Hogwarts, promiţându-i un post mai bine plătit, un birou mult mai mare …şi şansa de a-l pregăti pe faimosul Harry Potter.
În acelaşi timp, studenţii se află şi sub tirul unui adversar nevăzut, cu totul diferit, acela al hormonilor adolescentini, care ridică un adevărat asediu asupra propriei lor cetăţi. Prietenia de lungă durată a lui Harry cu Ginny Weasley se dezvoltă devenind un sentiment mai profund, care însă nu e văzut cu ochi buni de către prietenul lui Ginny, Dean Thomas, şi nici de fratele ei mai mare, Ron. Dar Ron trebuie să se preocupe şi de propriile sale impulsuri sentimentale, care-l împing către drăgăstoasa Lavender Brown, făcând-o pe Hermione să fiarbă de gelozie, chiar dacă nu vrea să-şi arate sentimentele. Dar apoi, o cutie de bomboane tratată cu poţiunea dragostei ajunge pe mâinile cui nu trebuie, schimbând totul.
Un singur student rămâne rece la toate poveştile de dragoste ce înfloresc peste tot, chinuindu-şi mintea cu lucruri mult mai importante. El este hotărât să-şi pună amprenta, chiar dacă este una negativă. Dragostea pluteşte în aer, dar tragedia urmează să vină, iar Hogwarts ar putea să se schimbe pentru totdeauna.
David Yates, care a regizat în 2007 blockbuster-ul “Harry Potter şi Ordinul Phoenix”, a revenit pentru a asigura regia filmului “Harry Potter şi Prinţul Semipur.” David Heyman, producătorul tuturor filmelor cu Harry Potter, asigură producţia, alături de David Barron. Scenaristul Steve Kloves, care a scris şi primele patru serii ale filmului, a realizat adaptarea cărţii scriitoarei J.K. Rowling. Lionel Wigram a îndeplinit rolul de producător executiv, iar John Trehy pe cel de co-producător.
Warner Bros. Pictures prezintă o producţie Heyday Films, “Harry Potter şi Prinţul Semipur”, cea de-a şasea serie a franşizei realizate de Warner Bros. Pictures, Harry Potter, după unul dintre îndrăgitele romane ale lui J.K. Rowling. Din nou, în fruntea genericului se află Daniel Radcliffe, Rupert Grint şi Emma Watson, care reiau rolurile anterioare ale tinerilor magicieni Harry Potter, Ron Weasley şi Hermione Granger, care trebuie să facă faţă unor noi provocări şi pericole, după întoarcerea Lordului Cap de Mort.
Printre actorii care revin în rolurile anterioare se numără: Helena Bonham Carter în rolul lui Bellatrix Lestrange; Robbie Coltrane în rolul Rubeus Hagrid; Warwick Davis în rolul profesorului Filius Flitwick; Michael Gambon în rolul profesorului Albus Dumbledore; Alan Rickman în rolul Profesorului Severus Plesneală; Maggie Smith reintră în pielea profesoarei Minerva McGonagall; iar Julie Walters în cea a lui Molly Weasley.
Câteva dintre starurile generaţiei tinere de actori revin în rolurile studenţilor de la Hogwarts, printre care Tom Felton în rolul vechiului adversar al lui Harry, Draco Reacredinţă; Evanna Lynch în rolul Luna Lovegood; şi Bonnie Wright în rolul lui Ginny Weasley, cea mai tânără din clanul Weasley.
În acest film cu Harry Potter apar pentru prima dată şi doi actori ce au devenit renumiţi datorită premiilor pe care le-au obţinut. Este vorba de laureatul Academiei, Jim Broadbent, care îl interpretează pe profesorul de poţiuni Horace Slughorn şi de asemenea de Helen McCrory, laureată a premiului BAFTA, care apare în rolul Narcissei Reacredinţă, mama lui Draco Reacredinţă şi sora maşterei Bellatrix Lestrange.
În plus, alţi tineri actori îşi fac debutul odată cu rolurile actuale din “Harry Potter şi Prinţul Semipur”: Jessie Cave o interpretează pe Lavender Brown, care nu are ochi decât pentru Ron Weasley; Hero Fiennes Tiffin îl interpretează pe Tom Riddle la vârsta de 11 ani; şi Frank Dillane îl interpretează pe acelaşi Riddle, la vârsta de 16 ani; acesta se află deja pe cale de a deveni ticălosul Lord Cap de Mort.
“Harry Potter şi Prinţul Semipur” nu este doar un nou capitol din viaţa lui Harry, sau a prietenilor şi inamicilor săi, ci este o povestire în care se împletesc umorul cu situaţiile dureroase, romantismul cu iertarea, trecutul şi viitorul, aşa cum nu s-a mai întâmplat niciodată până acum. Iar după revenirea Lordului Cap de Mort, alegerea între bine şi rău a devenit mai complicată ca niciodată.
Heyman explică, “Una dintre temele centrale ale cărţilor cu Harry Potter este aceea că alegerile pe care le facem sunt cele care ne definesc cel mai bine în viaţă. Acesta rămâne un leitmotiv al filmelor cu Harry Potter, pe care îl vom explora şi aici. Fiecare dintre cărţi, ca de altfel şi filmele realizate după ele, povesteşte câte un an din viaţa lui Harry, iar cel de-al şaselea episod nu face excepţie de la asta. În ultima serie l-am văzut pe Harry la o vârstă dificilă—bântuit de vise şi întrebări chinuitoare, sau de mici demoni personali. Acum a mai avansat un an, iar acest lucru îi aduce alte probleme şi responsabilităţi.”
“Mie mi s-a părut întotdeauna că filmele vorbesc despre pierderea inocenţei,” spune Daniel Radcliffe, actorul care interpretează rolul principal, care nu mai poate fi denumit acum “magicianul copil”. “Când Harry a venit pe lume, totul era minunat, strălucitor şi pur. Dar pe măsură ce timpul a trecut, totul pare să se fi dezintegrat, iar el îşi dă seama că lumea magicienilor are de înfruntat tot atât de multe provocări, dacă nu chiar mai multe decât lumea în care a crescut.”
Totuşi, unele dintre aceste provocări sunt comune tuturor adolescenţilor, atât din lumea “vrăjitorilor” cât şi din lumea “Încuiaţilor”. Producătorul David Barron recunoaşte că nicio vrăjitorie nu te poate scăpa de pericolele adolescenţei, observând că, “Dragostea nu e un lucru uşor la nicio vârstă, dar în adolescenţă lucrurile par să fie mai complicate ca oricând. Cred că Jo (J.K. Rowling) a surprins aceste probleme cu măiestrie în cartea sa, iar remarcabilul nostru regizor, David Yates, împreună cu talentata noastră distribuţie au reuşit să le transpună pe ecran cu multă sensibilitate şi umor.”
“Fiecare an în plus aduce pentru Harry, Ron şi Hermione, alte provocări, iar, pe măsură ce trece timpul, ei devin tot mai complecşi,” afirmă Yates: “Mi-a făcut plăcere să aprofundez aceste noi aspecte caracteriale împreună cu Dan, Rupert (Grint) şi Emma (Watson). Ei sunt pasionaţi de explorarea rolurilor lor pentru că vor ca ele să se dezvolte de-a lungul povestirii, sub ochii publicului.”
La începutul acţiunii din “Harry Potter şi Prinţul Semipur”, Yates observă că, “Avem de a face cu o perioadă foarte tensionată în lumea magicienilor din cauza revenirii Lordului Cap de Mort, care acum a ieşit din ascunzătoare.”
Stimulaţi de reîntoarcerea Lordului Întunericului, Devoratorii Morţii atacă acum la drumul mare şi după bunul plac, iar lumea Încuiaţilor nu poate să nu fie afectată de regimul de teroare impus de ei. În timp ce nori negri se adună deasupra Londrei, oamenii se uită spre cer simţind prevestirea unui pericol necunoscut. Deodată, trei Devoratori ai Morţii apar din nori coborând în zbor spre oraş, lăsând în urma lor numai distrugeri. Invizibil pentru ochiul obişnuit, vârtejul stârnit de ei în preajma podului Millennium Bridge face ca acesta să se clatine şi apoi să se prăbuşească, în timp ce trecătorii fug disperaţi să-şi salveze viaţa.
VRĂJIŢI, NĂUCIŢI ŞI UIMIŢI LA CULME
La începerea noului an şcolar la Hogwarts, Dumbledore le prezintă studenţilor aflaţi în sala mare pe profesorul de poţiuni magice, Horace Slughorn. De asemenea, el le mai spune tinerilor că Severus Plesneală îşi va asuma rolul, o ambiţie mai veche a sa, de a-i învăţa mijloacele de apărare împotriva Magiei Negre.
Studenţii au mai fost întâmpinaţi şi cu măsuri de securitate sporite, despre care Dumbledore spune că sunt menite să protejeze elevii şi şcoala de ameninţarea tot mai gravă a Devoratorilor Morţii. Oricum, tinerii magicieni sunt pe cale să descopere că nu există nicio formulă magică care să-i ajute să navigheze prin perioada adolescenţei, printre poveştile de dragoste, gelozie, infatuare, iubire neîmpărtăşită, sau rivalităţi sentimentale, care-i aseamănă cu orice Încuiat, care este, sau a fost odată adolescent.
David Barron exemplifică: “Aflăm pentru prima oară că Harry s-a îndrăgostit de Ginny Weasley, care se întâlneşte însă cu Dean Thomas, spre îngrijorarea fratelui ei Ron, care la rândul lui e îndrăgostit până peste cap de Lavender Brown, ceea ce o face pe Hermione, care îl iubeşte în secret pe Ron, extrem de geloasă, şi care la rândul ei, îşi dă întâlniri cu Cormac McLaggen, deşi nu-l poate suferi, pentru a-l face gelos pe Ron… Iată cum arată o viaţă normală pentru un adolescent,” spune el deschis.
În “Harry Potter şi Ordinul Phoenix,” Harry a sărutat pentru prima dată o fată, pe Cho Chang. În filmul nostru, îl vedem începând o relaţie cu o veche prietenă, pe măsură ce descoperă că “surioara” lui Ron, Ginny, a devenit între timp o tânără frumoasă. Bonnie Wright, care a crescut jucând rolul lui Ginny, spune că personajul ei era atras de mult de Harry.
“Când era mică, Ginny îl plăcea pe prietenul fratelui ei, dar nu s-a gândit niciodată că lucrurile vor căpăta o turnură serioasă pentru că el era cel mai bun prieten al fratelui ei mai mare. Peste ani, ei au dezvoltat totuşi o punte de legătură; ea înţelege responsabilitatea pe care o are Harry faţă de lumea magicienilor şi faptul că este considerat ‘Alesul.’ Dar ceea ce nu înţelege ea este faptul că şi el a început s-o placă, la rândul lui. Asta reprezintă o surpriză pentru ea, dar cred că şi pentru el,” surâde ea.
În calea poveştii de dragoste ce înmugureşte între Harry şi Ginny se află însă prietenul actual al lui Ginny, Dean Thomas (Alfred Enoch). Ron nu-l priveşte cu ochi buni pe Dean şi de aceea îşi protejează permanent sora, iar Harry n-ar dori ca atitudinea lui Ron să se întoarcă împotriva lui. Radcliffe explică, “Harry începe să se îndrăgostească cu adevărat de Ginny, dar fratele ei este cel mai bun prieten al său şi el nu vrea să piardă această prietenie. În acelaşi timp, el simte o dorinţă nestăvilită s-o sărute pe Ginny, iar asta presupune o mare dilemă. Cred că aceste secvenţe sunt distractive şi foarte duioase.”
Fratele lui Ginny însă este încurcat în propriul lui triunghi al dragostei. Ron Weasley se îndrăgosteşte oficial pentru prima dată, dar spectatorii au simţit că Ron şi Hermione împărtăşesc aceleaşi sentimente unul faţă de altul, deşi ei nu le-au recunoscut niciodată. Frumuşica Lavender Brown nu face însă niciun secret din afecţiunea ei pentru Ron şi nu pierde nicio ocazie să-şi exprime sentimentele.
“Ron îşi găseşte prima prietenă în acest film,” spune Rupert Grint. “La început el se simte ca un bărbat adevărat. Dar după o vreme, Lavender i se pare cam posesivă, ceea ce începe să-l sperie. Ea îl strigă ‘Won-Won’ şi îi face cadou bijuterii, iar Ron nu ştie ce atitudine să ia. Toate astea îl cam stresează.”
Pentru rolul cochetei Lavender Brown, realizatorii filmului au ales-o pe începătoarea Jessie Cave, care-şi descrie personajul în felul următor: “ E efervescentă şi sexoasă, ceea ce dă un sentiment liberator. Atacurile ei asupra lui Ron, pe care-l sărută şi-l sufocă cu îmbrăţişările, nu-i prea conving însă pe ceilalţi. E o atitudine curajoasă; nu sunt multe fetele care ar avea curaj să se poarte în acest fel, dar ea se comportă aşa pentru a obţine ceea ce vrea, şi de multe ori reuşeşte. Totuşi mie mi se pare că ea ascunde o mulţime de îndoieli şi ezitări. Cu siguranţă că personajul are nişte dedesubturi, ceea ce-l face mai palpitant.”
Cea care nu gustă deloc avansurile şi afecţiunea lui Lavender la adresa lui Ron este Hermione, care-l aşteaptă demult pe Ron, deşi el nu pare să observe. Yates recunoaşte, “Ei nu par a fi un cuplu potrivit în multe privinţe, pentru că ea e inteligentă, organizată şi serioasă, în timp ce el nu are niciuna dintre aceste calităţi. Dar mai e ceva acolo care-i face să se simtă atraşi unul de altul.”
Hermione nu şi-a manifestat sentimentele, iar acum este îndurerată—de teamă că şi-a ratat şansa, şi mai rău, în faţa unei fete care nu merită şi pe care n-o poate suferi.
“Hermione o urăşte la maxim pe Lavender,” spune Watson senin. “Faptul că ea a reuşit să-l atragă pe Ron este un motiv destul de serios, dar eu cred că Hermione o urăşte pe Lavender şi pentru faptul că este exact reversul ei. Ea o vede pe Lavender ca pe o hlizită fără minte, care nu caută decât atenţia băieţilor, iar Hermione urăşte asta. Hermione este puternică şi isteaţă, trăsături care-i intimidează pe băieţi. Nu cred că ştie să se machieze sau să-şi aranjeze părul, ceea ce o pune în imposibilitatea de a concura cu fete ca Lavender.”
Însă nici Lavender şi nici Hermione nu au avut în vedere cutia cu bomboane de ciocolată îmbibate cu poţiunea dragostei, care s-au combinat cu apetitul insaţiabil al lui Ron pentru dragoste. “Ele aşteaptă acolo ca nişte fructe coapte, iar lui Ron îi place să le culeagă,” spune ironic Grint.
UN NOU ALES
Unul dintre studenţi nu are însă timp pentru distracţii sau jocul dragostei. Draco Reacredinţă a fost selectat de Lord Cap de Mort pentru a duce la bun sfârşit o misiune de mare importanţă. Este o sarcină care-i depăşeşte experienţa, dar Draco o acceptă cu plăcere pentru că-i va aduce recunoaşterea pe care şi-o doreşte…şi care, crede el, îl va situa la nivelul legendarului său rival: Harry Potter.
Reluând rolul lui Draco Reacredinţă, Tom Felton afirmă, “El l-a invidiat dintotdeauna pe Harry pentru statutul său de “ales”, în lumea magicienilor. Acum Draco are ocazia să devină el cel ales, iar asta îi dă o mare satisfacţie la început. Cred că aceasta reprezintă un fel de maturizare a sa, pentru că tatăl lui a fost aruncat în închisoarea Azkaban, iar el se simte obligat să spele numele familiei. El vrea să-i dovedească lui Cap de Mort că este potrivit pentru această misiune şi – mai important—să-l facă mândru pe tatăl său.”
Totuşi, misiunea lui Draco este atât de grea şi riscantă, încât mama sa, Narcissa Reacredinţă, riscă să-l mânie pe Lordul Întunericului ducându-se acasă la Severus Plesneală pentru a-l ruga să-i ajute fiul. Narcissa este însoţită de sora ei, malefica Devoratoare a Morţii, Bellatrix Lestrange. Bellatrix insistă s-o convingă pe sora ei că este o onoare faptul că Draco a fost ales de către Lordul Întunericului pentru ducerea la bun sfârşit a planurilor sale, şi că ea nu se prea încrede în puterile lui Plesneală. Atunci când acesta îi promite Narcissei că-l va ajuta pe fiul ei, Bellatrix îl pune la încercare forţându-l să depună Jurământul de neîncălcat.
Helena Bonham Carter, care reia rolul lui Bellatrix Lestrange, observă, “Cred că Bellatrix îl dispreţuieşte pe Plesneală şi pe alţii, pentru că ea e singura care şi-a dovedit fidelitatea faţă de Lordul Întunericului. Ea se consideră favorita lui Cap de Mort pentru că s-a dus la Azkaban şi a fost de partea lui pe toată perioada dispariţiei sale, în timp ce Plesneală nu este decât un laş şi un oportunist.”
Bucurându-se acum de libertate şi impulsionată de reîntoarcerea lui Cap de Mort, Bellatrix hălăduieşte prin lumea magică şi prin lumea Încuiaţilor, provocând moarte şi distrugeri. Terorizând lumile cu ajutorul sălbaticului vârcolac Fenrir Greyback (Dave Legeno) şi al unor Devoratori ai Morţii, ea a transformat îndrăgita alee a magicienilor, Aleea Diagon, în ruine. Dar cea mai mare plăcere o resimte când ţinta ei este Harry Potter—incitându-l cu faptul că i-a ucis naşul, pe Sirius Black—şi pe prietenii săi cei mai apropiaţi, în special cei aparţinând familiei Weasley.
“Draco a dorit întotdeauna să se afle în centrul atenţiei,” afirmă Yates. “El vrea să fie “alesul”, cel despre care vorbeşte toată lumea; el se gândeşte că îndeplinirea misiunii încredinţate de Cap de Mort îl va ajuta să obţină în sfârşit gloria. Dar presiunea asupra lui va creşte, iar spectatorii îl vor vedea cum începe să cedeze şi să se dezintegreze…a fost o evoluţie interesantă atât pentru Tom, care a interpretat-o cât şi pentru mine, care am regizat-o.”
“Pe măsură ce trece timpul, îl vedem cum începe să-şi dea arama pe faţă,” spune Heyman. “El nu are decât 16 sau 17 ani, dar este pus să facă lucruri despre care ştie foarte bine că sunt rele. Îi stau oare în fire aceste lucruri? Probabil că ni s-a sugerat că lucrurile stau aşa. Este oare acesta adevărul? Nu sunt prea sigur. Draco Reacredinţă a fost întotdeauna exponentul răului…un pic nebun. Începem să vedem acum că în spatele acestei spoieli şi aroganţe se ascunde o persoană fragilă, vulnerabilă, ceea ce este valabil pentru toate persoanele violente. Era important ca David Yates să exploreze complexitatea fiecărui personaj, bun sau rău, iar el şi Tom au făcut o treabă extraordinară dezvăluind latura profund umană a lui Reacredinţă în această evoluţie.”
Comportamentul lui Reacredinţă îi stârneşte suspiciuni lui Harry Potter, care este din ce în ce mai convins că opozantul său a devenit un Devorator al Morţii, în ciuda îndoielilor exprimate de Ron şi Hermione. Când Harry îl încolţeşte pe Reacredinţă, începe prima lor luptă la propriu. Deşi Harry şi Draco nu s-au înţeles niciodată, “reacţiile noastre au fost mai mult vocale, dar nu s-a ajuns la violenţă cu adevărat,” recunoaşte Felton. “De data asta însă, totul devine mai serios, ca să spun doar atât.”
Cei doi aruncă vrăji unul asupra celuilalt până când Harry îi trimite adversarului o lovitură zdrobitoare odată cu o vrajă extrem de puternică, cu efecte aproape letale…o vrajă pe care a învăţat-o de la Prinţul Semipur.
AMINTIRI ÎNDEPĂRTATE
Harry nu ştia de fapt cine este Prinţul Semipur. Tot ceea ce ştia despre el era faptul că deţinuse anterior o veche carte de vrăji, pe care Harry a moştenit-o când s-a înscris la orele de poţiuni ale profesorului Slughorn. Yates explică, “Cartea spune că este “proprietatea Prinţului Semipur’, dar nu dezvăluie niciun nume sau alte date despre acest prinţ, astfel încât identitatea lui rămâne o enigmă. Indiferent cine era, prinţul pare a fi fost o persoană inteligentă, capabilă să preia unele reţete tradiţionale de poţiuni sau vrăji şi să le îmbunătăţească simţitor. Era cu siguranţă un vizionar, dar aparţinea lumii întunecate a vrăjilor. Vrăjile pe care le inventase el l-au condus pe Harry într-un tărâm grav.”
Notiţele Prinţului Semipur, scrise pe marginea manualului de poţiuni, Pregătirea Avansată a Poţiunilor, l-au ajutat pe Harry să devină un adevărat star in clasa lui Slughorn, lucru care se potrivea de minune cu planurile lui Dumbledore. El ştia că profesorul poţiunilor va încerca să-l “racoleze” pe Harry, aşa că îi spune lui Harry să marşeze. Michael Gambon detaliază, “Dumbledore ştie că Slughorn ascunde informaţii importante despre tânărul Tom Riddle, dar are nevoie de Harry pentru a-l determina să le dezvăluie.”
Dumbledore consideră că elementul esenţial care va reuşi să învingă platoşa defensivă a Lordului Cap de Mort se află undeva în trecutul său; de aceea el adună toate datele şi amintirile despre Tom Riddle, încercând să înţeleagă când şi cum a reuşit Riddle să dobândească cunoştinţele ce i-au permis să devină mai târziu ceea ce el însuşi numeşte “cel mai periculos Vrăjitor de magie neagră al tuturor timpurilor.” Amintirile pe care le obţine, inclusiv cele mai îndepărtate amintiri ale sale, sunt etichetate şi depuse într-un container de sticlă. Când scoate câte una, el îi toarnă conţinutul într-un Pensiv, care-i permite să-i arate lui Harry, ca şi când ar fi aievea, primele sale amintiri cu Tom Riddle când era copil.
Harry poate vedea astfel cum tânărul Dumbledore soseşte la Orfelinatul Wool. In orfelinat, Dumbledore este condus într-o cameră întunecată unde îl întâmpină privirea îngheţată a tânărului Tom Riddle. Rolul lui Tom la 11 ani este interpretat de Hero Fiennes Tiffen, nepotul lui Ralph Fiennes, actorul care-l întruchipează pe Lordul Cap de Mort.
Dumbledore îi spune lui Tom că la Hogwarts va învăţa să folosească şi să controleze magia. El pleacă fără să-şi dea seama că vorbele sale au pus în mişcare rotiţele lui Tom, “şi îşi dă seama abia peste ani de zile că zarurile fusese aruncate chiar atunci,” explică David Barron.
Dumbledore îi mai arată lui Harry încă o amintire de-a sa, când Tom Riddle avea 16 ani şi devenise unul dintre cei mai apreciaţi elevi ai lui Horace Slughorn. În seara cu pricina, Tom a rămas printre ultimii, după ora lui Slughorn, pentru a-l întreba despre “un număr rar de magie.” Dar Slughorn i-a retezat-o, refuzând să discute despre asta şi dându-l afară din clasă.
Harry rămâne derutat când Dumbledore îi explică faptul că această amintire este de fapt trucată. Ea a fost modificată de cel care-şi aminteşte acest moment: Horace Slughorn în persoană. Iar informaţiile pe care Slughorn i le-a împărtăşit lui Tom i-ar putea conduce la singura modalitate de a-l învinge pe Cap de Mort. Harry ar trebui, indiferent prin ce mijloace, să-l determine pe Slughorn să-şi depăşească sentimentul de vină şi să mărturisească ceea ce i-a spus cu adevărat.
PREDAREA MANTIEI MAGICE
Intenţia de a găsi şi anihila cheia imortalităţii şi a puterii lui Cap de Mort îi poartă pe Harry şi pe Dumbledore într-o călătorie plină de riscuri până la o peşteră adâncă din inima unui munte. Realizatorii au dorit ca peştera de sub munte să fie extrem de întinsă, “aşa că nu era posibil s-o construim la propriu,” admite Craig. “În afara momentului când Harry şi Dumbledore sosesc acolo, tot ceea ce se întâmplă în interiorul vastei peşteri are loc pe un fundal virtual, creat pe calculator. La ultimul film am creat pentru prima dată un decor în întregime virtual, aşa că acum am purces la crearea peşterii cu mai multă încredere.”
În văgăunile peşterii, Harry şi Dumbledore întâmpină pericole teribile, mai ales că, pentru prima dată, Harry este forţat de Dumbledore să preia controlul. Radcliffe spune: “Faptul că Dumbledore îl ia pe Harry în această misiune seamănă cu o călătorie iniţiatică. El îl învaţă pe Harry tot ceea ce trebuie să facă. Aşa începe povestea înfrângerii lui Cap de Mort, iar Harry nu s-ar da în lături de la o asemenea misiune.”
Heyman reflectează: “Există o replică a lui Dumbledore în film care spune, ‘Încă o dată, trebuie să-ţi cer mai mult decât ar trebui, Harry.’ Oare el simte o remuşcare? Nu ştiu dacă are regrete, dar cu siguranţă el ştie că Harry s-a maturizat, iar această călătorie face parte din treptele cunoaşterii şi educaţiei lui Harry Potter. Dumbledore ştie că Harry va trebui să-l înfrunte pe Cap de Mort, iar prin prezentarea lui Slughorn, a istoriei lui Cap de Mort şi prin această călătorie, el îl pregăteşte pe Harry pentru bătălia finală care îl aşteaptă.”
